In the early days of World War II and a half months (to August 13, 1941) Romanian troops occupied Transnistria and the South-western part of Ukraine, called Transnistria. According to the German-Romanian agreement in Bender on August 30, 1941 the area between the rivers Dniester and Bug of total area of 42 thousand square meters was passed to Romania as a reward for its participation in the war against the Soviet Union. Transnistria included Left Bank of Moldova (the area that existed before 1940, the Moldavian Autonomous Soviet Socialist Republic composed of the USSR), the Odessa area and a part of the Nikolaev and Vinnitsa regions, among 2, 2 million inhabitants the overwhelming part (about 75 %) was made by Ukrainians and Russian. Church life in the Soviet period, here, as elsewhere in the Soviet Union, was almost completely destroyed. Among 891 churches existed in the territory between the Bug and Dniester in 1917 to July 1941 - 363 were closed, 269 - partially destroyed and 258 - were completely destroyed, and only was functioning. For the revival of church life in the „Transnistria” were much more better opportunities than in the German Reich Commissariat „Ukraine”. The Romanian Church has assumed the organization of religious activities in the territory between the Dniester and the Bug, it extended its jurisdiction without the coordination with the Moscow Patriarchate, although its Holy Synod expressed some doubts about the canonicity of this action.

În perioada iniţială a Marelui Război pentru Apărarea Patriei în o lună şi jumătate (la 13 August 1941) Forţele Armate Române au ocupat regiunea transnistreană şi partea de sud-vest a Ucrainei, numită Transnistria. Conform acordului Româno-German de la Bender din 30 August 1941, teritoriul dintre râurile Nistru şi Bug, cu suprafaţa totală de 42 mii. Km.p. a fost transferată României ca o recompensă pentru participarea ei în războiul cu URSS. Transnistria consta din teritoriul Moldovei din stânga Nistrului (până la 1940 – teritoriul Republicii Socialiste Sovietice Autonome Moldoveneşti din cadrul URSS), zona Odessa şi părţi din regiunile Nikolaev şi Vinniţa. Majoritatea locuitorilor (aproximativ 75%) o constituiau ucrainenii şi ruşii. Biserica în timpul perioadei sovietice aici, ca şi în alte părţi ale Uniunii Sovietice, a fost aproape complet distrusă. Din 891 Bisericii care au existat pe teritoriul dintre Bug şi Nistru în 1917, către iulie 1941 - 363 au fost închise, 269 parţial distruse, 258 complet distruse, şi numai una funcţiona. Pentru renaşterea Vieţii Bisericii în Transnistria erau mai favorabile condiţiile comparativ cu cele din Reichscommissariat „Ucraina”. Organizarea activităţilor religioase pe teritoriul dintre Nistru şi Bug şi-a asumat-o Biserica Romana, care şi-a răspândit jurisdicţia sa fără a negocia cu Patriarhia de la Moscova, deşi Sfântul Sinod al Bisericii Române şi -a exprimat unele îndoieli despre canonicitatea acestei acţiuni.