Conţinutul numărului revistei |
Articolul precedent |
Articolul urmator |
2710 7 |
Ultima descărcare din IBN: 2024-04-20 21:35 |
SM ISO690:2012 . A canon law study: the orthodox church and the roman primacy
. In: Revista Moldovenească de Drept Internaţional şi Relaţii Internaţionale, 2012, nr. 4(26), pp. 151-162. ISSN 1857-1999. |
EXPORT metadate: Google Scholar Crossref CERIF DataCite Dublin Core |
Revista Moldovenească de Drept Internaţional şi Relaţii Internaţionale | ||||||
Numărul 4(26) / 2012 / ISSN 1857-1999 /ISSNe 2345-1963 | ||||||
|
||||||
Pag. 151-162 | ||||||
|
||||||
Descarcă PDF | ||||||
Rezumat | ||||||
În studiul de faţă este examinat modul în care doctrina primatului papal a fost concepută în perioada primului mileniu de existenţă a Bisericii creştine, adică de până la divizarea acesteia în Biserica Ortodoxă şi în cea Catolică. Autorul face acest lucru referindu-ne la soluţiile normative comune stabilite în deciziile sinoadelor ecumenice desfăşurate în perioada amintită. În ciuda acestor soluţii, actul guvernării în viaţa instituţională a Bisericii cunoaşte abordări diferite în cele două tradiţii ecleziale. Tradiţia răsăriteană, pornind de la canoanele adoptate de sinoadele ecumenice, indică asupra naturii colegiale a autorităţii ecleziale, care urma să fie exercitată prin cooperarea scaunelor patriarhale ale Romei, Constantinopolului, Antiohiei, Alexandriei şi Ierusalimului şi a sinoadelor respective. Într-o atare configurare a autorităţii colegiale ecleziale, întâietatea (primatul) recunoscută patriarhului (papei) Romei are un caracter onorific şi nu unul disciplinar sau jurisdicţional. Poziţia preeminentă a papei se datorează nu originei apostolice a scaunului episcopal din Roma, ci importanţei politice a acestui oraş de primă capitală a Imperiului Roman. Tradiţia apuseană a papalităţii, desprinzându-se de modalitatea stabilită de exercitare a actului de guvernare în cadrul Bisericii prin intermediul sinoadelor episcopale, a fundamentat idea statutului monarhic al titularului scaunului episcopal din Roma guvernând peste toate Bisericile locale. Anume dezacordul privitor la natura guvernării ecleziale avea să constituie ulterior una din cauzele majore a rupturii şi separării în Biserica Ortodoxă din răsărit şi cea Catolică din apus. Cum poate fi atunci restabilită unitatea Bisericii creştine universale? În opinia autorului, una din soluţii rezidă în redescoperirea şi revenirea la practica comună recunoscută de ambele tradiţii şi codificată în dreptul sinoadelor ecumenice. |
||||||
Cuvinte-cheie canon - ecumenical council - primacy - autocephaly - patriarch - pentarchy - apostolic succession |
||||||
|