Studiul nostru evidenţiază importanţa elaborării unui model transdisciplinar al educaţiei în epoca postmodernă (contemporană) raportat la valorile pedagogice generale (binele moral, adevărul ştiinţific, utilitatea adevărului ştiinţific aplicat, frumosul, sănătatea psihofizică). Acest model, promovat de UNESCO, angajează pedagogic cinci scopuri generale, definite în termeni de competenţe psihologice – a învăţa: a) să cunoşti; b) să faci; c) să trăieşti alături de alţii; d) să fii; e) să devii (în perspectiva educaţiei permanente şi a autoeducaţiei). Pe baza lor sunt proiectate curricular conţinuturile transdisciplinare şi metodologia educaţiei transdisciplinare. În plan epistemologic, cadrul valoric transdisciplinar este conturat istoric în procesul de tranziţie de la modelul scientist premodern la cel modern şi postmodern (contemporan). Modelul scientist postmodern (contemporan) promovează o paradigmă a complexităţii, reflectată în pedagogia postmodernă (contemporană) care abordează educaţia la nivel global şi deschis prin „teorii unificatoare” (teoria generală a: educaţiei; instruirii; curriculumului), aflate la bază tuturor ştiinţelor educaţiei (implicate în aprofundarea obiectului de studiu, a normativităţii şi metodologie de cercetare, specifice pedagogiei, cu impact social multinivelar). La nivel de proiectare curriculară a instruirii, transdisciplinaritatea devine soluţia strategică necesară pentru depăşirea crizei educaţiei, generată de „creşterea fără precedent a cunoştinţelor”. Construcţia propusă (prin plan de învăţământ şi programe şcolare – curriculare) angajează „progresia în integrarea curriculumului”, realizată gradual la nivel de disciplinaritate/intradisciplinaritate, interdisciplinaritate, multidisciplinaritate/pluridisciplinaritate şi transdisciplinaritate – modalitate superioară care înglobează nivelurile anterioare în context deschis. Un exemplu semnificativ este cel oferit de ariile curriculare construite la nivelul raporturilor pedagogice optime necesare între competenţa vizată prioritar (ca obiectiv general transversal) şi disciplinele de învăţământ propuse care pot fi integrate intradisciplinar, interdisciplinar, multidisciplinar/pluridisciplinar şi transdisciplinar.

Our study highlights the importance of developing a transdisciplinary model for education in the postmodern (contemporary) era as related to general educational values (the moral good, the scientific truth, the utility of applied scientific truth, beauty, and psychophysical health). This model, which is promoted by UNESCO, educationally engages five general goals, defined in terms of psychological competences – learning: a) to know; b) to do; c) to live next to others; d) to be; e) to become (in the perspective of continuous education and self-education). It is based on these goals that transdisciplinary contents and the methodology of transdisciplinary education are designed in curricular terms. In terms of epistemology, the transdisciplinary value framework has been historically shaped during the transition from the scientific pre-modern model to the modern and postmodern (contemporary) one. The postmodern (contemporary) scientific model promotes a paradigm of complexity, as reflected in postmodern (contemporary) education, which approaches education at a global and open level through “unifying theories” (the general theory of education; of instruction; of the curriculum), these theories being at the root of all education sciences (and involved in increasing the depth of research in the object of study, normativity, and research methodology that are specific to education, with a multilevel social impact). In terms of curricular design in instruction, transdisciplinarity becomes the necessary strategic solution capable of overcoming the educational crisis generated by an “unprecedented increase of knowledge”. The suggested construction (through the educational plan and school programs – curricula) engages “progress in the integration of the curriculum”, gradually implemented at such levels as disciplinarity/intradisciplinarity, interdisciplinarity, multidisciplinarity/pluridisciplinarity and transdisciplinarity – the latter being a superior mode that encompasses all previous in an open context. A significant example is offered by the curricular areas that are constructed at the level of the necessary optimal pedagogical relations between competence, targeted as a priority (as a general transversal goal), and the proposed educational courses that may be integrated in an intradisciplinary, interdisciplinary, multidisciplinary/pluridisciplinary and transdisciplinary manner.