A country’s cultural heritage is the burden of that country, namely of the legal representation of it, the state. Outstanding cultural heritage, relevant for the entire humanity, should be enlisted under UNESCO heritage. To have a cultural value enlisted by UNESCO is an opportunity, even economical one, whose valuation lies on the state where such cultural value is placed. Without coherent management plans and active valuation actions for the benefit of communities, culture itself becomes a reason for public refusal. Roșia Montana is a good case study on the conflict between cultural and economic value of cultural heritage.

Patrimoniul cultural al unei țări cade în sarcina acelei țări, respectiv a formei juridice de organizare a acesteia ca stat. Patrimoniul cultural excepțional, relevant pentru întreaga umanitate, poate fi inclus în una dintre listele UNESCO. Prezența unei valori culturale într-o listă a UNESCO este o oportunitate, inclusiv economică, a cărei valorificare incumbă statului pe al cărui teritoriu se află. În lipsa unor planuri de management coerente și a unor acțiuni concrete de punere în valoare în beneficiul comunităților umane, cultura însăși devine un motiv al respingerii publice. Roșia Montană este un bun studiu de caz despre conflictul dintre valoarea culturală și cea economică a moștenirii culturale.