Discursul public (educaţie, mass-media, politic) şi cel privat păstrează în continuare forme şi mărci lingvistice care jignesc, trivializează, marginalizează fie femeile, fie bărbaţii, ofensînd demnitatea acestora. Utilizarea limbajului sexist se produce conştient sau mai puţin conştient. Abia de curînd au apărut prevederi legislative care definesc problema şi sancţiunile în caz de nerespectare. Perpetuarea mecanismelor discursive care discriminează, de regulă femeile, se produce din cauza conservatorismului lingvistic, a prescripţiilor gramaticii normative, menţinute în dicţionare, clasificatoare şi nomenclatoare de ocupaţii. Excluderea limbajului sexist în toate formele lui de manifestare – directe şi indirecte, utilizarea numelor de profesii/funcţii nu doar la masculin, ci şi la feminin, reprezintă un demers absolut întemeiat. Acesta se revendică din asigurarea tratamentului lingvistic egal, nedescriminatoriu, pentru femei şi bărbaţi.

Public discourse (education, media, politics) and private forms and brands still retains language that offend, trivialize, marginalize either women or men, offending their dignity. Sexist language use occurs consciously or less consciously. Only recently emerged legislative provisions defining the problem and the penalties for non-compliance. Perpetuation discursive mechanisms that discriminate, women usually, occurs due to linguistic conservatism, grammar normative prescriptions, maintained in dictionaries, classifiers and nomenclatures of occupations. Exclusion of sexist language in all its forms – direct and indirect – use names of professions/functions not only male but also female, is a step absolutely unfounded. It is claimed in ensuring equal linguistic treatment, nondiscriminatory, women and men.