Pornind de la un model de gândire ancorat în logica terțului inclus, acest articol își propune să studieze condițiile de existență ale raportului dintre libertate și educație, dat fiind faptul că umanismul renascentist le-a definit ca fiind consubstanțiale. Mai exact, referindu-ne la paradigma complexității, care este completată aici, cu contribuțiile logicii terțului inclus, vom studia relația dintre libertate și educație repoziționând-o într-o rețea complexă de influențe în încercarea de a evidenția elementele care au influențat-o succesiv. Problema libertății – figura principală a Noii Educații – prezintă interesul de a arăta, într-adevăr, că ideea de libertate este produsul influențelor anterioare, fiind în același timp și o renegociere complexă a acestui patrimoniu prin apariția unui nou concept de mediere care redefinește însăși posibilitățile relației dintre libertate și educație.

Starting from a thought model anchored in the logic of the included third party, this article aims to study the conditions of existence of the relationship between freedom and education, given that Renaissance humanism has defined them as consubstantial. More specifically, referring to the paradigm of complexity, which is completed here, with the contributions of the logic of the third party included, we will study the relationship between freedom and education by repositioning it in a complex network of influences in an attempt to highlight the elements that influenced it successively. The issue of freedom – the main figure of the New Education – has the interest in showing, indeed, that the idea of freedom is the product of previous influences, being at the same time a complex renegotiation of this heritage through the emergence of a new concept of mediation that redefines the very possibilities of the relationship between freedom and educatio