Paradigma educaţională actuală este profund marcată de viziunea constructivistă, axată nu atât pe transmiterea de cunoştinţe cât, mai ales, pe construirea propriei cunoaşteri, ca sursă a dezvoltării personale. Literatura, ca formă de cunoaştere, are în primul rând funcţie ontologică, axată pe aflarea drumului către sine. Dacă în percepţie tradiţională literatura este evaluată doar din perspectivă cognitivă, astăzi se impune reconsiderarea acestui domeniu, prin dezvoltarea unor demersuri care să evalueze şi capacităţile imaginative ale elevilor. Întrebarea: Mai este nevoie de literatură? ridică probleme de interes general. Există ori nu politici educaționale în problemă? Este suficientă o pagină de recomandări în foaia de parcurs pentru îmbunătățirea competențelor de lectură pentru ca acestea să se producă? Este suficientă doar o modificare de perspectivă în subiectele de evaluare pentru ca să se producă modificări sesizabile la nivelul abordării lecturii în școală? Servesc programele școlare formării competențelor de literație? Literația - iată un termen nu doar împrumutat pentru a fi în consens cu preocupările din sistemele educative ale altor țări, ci chiar o problemă reală și foarte gravă a învățământului românesc! Definiția cea mai potrivită a acestui termen este cea din testările PISA: „înțelegerea, folosirea și reflecția asupra textelor scrise cu scopul de a ne dezvolta cunoașterea și potențialul, pentru a deveni indivizi activi în societate”.

The current educational paradigm is deeply marked by the constructivist vision, focused not so much on the transmission of knowledge as, above all, on building one’s own knowledge, as a source of personal development. Literature, as a form of knowledge, primarily has an ontological function, focused on finding the way to oneself. If, in traditional perception, literature is evaluated only from a cognitive perspective, today it is necessary to reconsider this field, by developing approaches that also evaluate the imaginative capacities of students. The question: Is there still a need for literature? raises issues of general interest. Are educational policies at issue or not? Is one page of recommendations in the roadmap for improving reading skills enough to make them happen? Is just a change of perspective in assessment subjects enough to produce noticeable changes in the approach to reading in school? Do school curricula serve to build literacy skills? Literacy - here is a term not just borrowed to be in agreement with the concerns of the educational systems of other countries, but even a real and very serious problem of Romanian education! The most appropriate definition of this term is the one from the PISA tests: „understanding, using and reflecting on written texts with the aim of developing our knowledge and potential, to become active individuals in society”.