Din perspectiva teoretică și praxiologică, educația nonformală reprezintă o dimensiune importantă a educaţiei permanente şi parte integrantă a învăţă rii pe tot parcursul vieţii. În articolul de față se analizează conceptul și caracteristicile educației nonformale și se prezintă abordările psihopedagogice referitoare la organizarea activităților educaționale în contextul educației nonformale. Abordările pedagogice ale educației nonformale se referă la sistemul de teorii reprezentat de teoria învățării prin cooperare, teoria umanistă a personalității și abordarea educației centrate de cel ce învață, care asigură direcții teoretice în vederea organizării eficiente a activităților extracurriculare și extrașcolare. Educația nonformală se bazează și pe teorii psihologice precum teoria behavioristă, teoria constructivistă, teoria socio-cognitivă abordate într-o viziune integralistă şi postmodernă.

From the theoretical and praxeological perspective, non-formal education represents an important dimension of permanent education and an integral part of lifelong learning. This article analyzes the concept and characteristics of non-formal education and presents the psychopedagogical approaches related to the organization of educational activities in the context of non-formal education. The pedagogical approaches of non-formal education refer to the system of theories represented by the theory of cooperative learning, the humanistic theory of personality and the learner-centered approach of education, which provide theoretical directions for the efficient organization of extracurricular and extrascholar activities. Non-formal education is also based on psychological theories such as behaviorist theory, constructivist theory, socio-cognitive theory approached in an integralist and postmodern vision.