Articolul se referă la aspectele relevante ale culturii profesionale a pedagogului: cunoştinţele din domeniul în care profesează; cultura comunicării, inclusiv a comunicării didactice; măiestria pedagogică; capacitatea de reflecţie, din care derivă creativitatea şi libertatea de acţiune. Gradul de cultură nefiind evaluabil cu un instrumentar limpede şi uşor de manevrat, cultura profesională ca entitate nu este relevată în mod special în „Metodologia de evaluare a cadrelor didactice”, dar necesitatea de a investi în formarea-dezvoltarea ei le revine atât factorilor de decizie, care construiesc trama formării profesionale în domeniul ştiinţelor educaţiei, cât şi pedagogului însuşi. Fără efortul personal al fiecărui actor cultura sa profesională nu va evolua, oricât de multe formări instituţionalizate i s-ar oferi; fără implicarea factorilor de decizie în constituirea unui traseu de formare continuă sporirea competenţelor profesionale rămâne sau un deziderat, sau o aventură desfăşurată pe cont propriu.

The article explores the relevant aspects of educators’ professional culture: knowledge in the relevant field; culture of communication, including didactic communication; educational skill; and a capacity for reflection, from which creativity and freedom of action derive. Since culture cannot be assessed with a clear and easily applicable instrument, professional culture is not to be found as a separate entity in the Methodology for the Assessment of Educators. However, both the decision-makers who design the path of professional development for educators and the educators themselves need to invest in the development of professional culture. Professional culture cannot evolve without the personal effort of every actor, despite any number of further education seminars; and without the involvement of decision-makers, who would trace a track for continuous learning, the development of professional competences shall remain either a distant wish, or a self-directed adventure.