Politicile organizaționale „prietenoase familiei” au fost elaborate pentru a permite angajaţilor să integreze în mod eficient sarcinile de la locul de muncă cu cele casnice. Totuși, studiile arată că simplul fapt că într-o organizație există programe pentru asigurarea echilibrului muncii și familiei încă nu garantează în mod implicit și soluționarea conflictului muncă-familie trăit de angajați. O serie de norme și valori organizaționale nescrise ar putea descuraja angajații să folosească oportunitățile oferite de aceste programe. Succesul programelor organizaționale „prietenoase familiei” este asigurat în mare parte de percepția accesibilității acestora, cultura organizațională și suportul social oferit de organizație. Analizând o serie de investigații privind problematica dată, în acest articol vor fi prezentate o serie de sinteze teoretice cu referire la procesul de implementare a politicilor organizaționale privind familia în diverse țări, în vederea extrapolării acestor analize pentru studii similare în contextul organizațiilor autohtone.

“Family friendly” organizational policies have been developed in order to enable employees to balance eficiently workplace and family responsabilities. However, studies show that the mere fact of the availability of these programs at the workplace do not implicitly guarantee the diminishing of work-family conflict that can be experienced by employees. A series of unwritten organizational values and norms may inhibit employees to take advantages offered by these programs. The success in implementing “family friendly” practices at workplaces depends on employees perceiving access, organizational culture, and social support provided by organization. Analyzing a series of investigations on this issue, we present in this article a theoretical synthesis of family policies implemented in different countries, in order to extrapolate these findings for similar studies in the context of local organizations.