Până a ajunge să deţină titlul unei dintre cele mai merituoase portretiste din Republica Moldova, sculptoriţa Alexandra Picunov-Târţău (1928–2002) a parcurs o cale artistică sinuoasă şi complicată. Studiile făcute la Şcoala republicană de arte plastice I. E. Repin în clasa celebrei sculptoriţe Claudia Cobizev, şi ea o portretistă de excepţie, i-au format deprinderi profesionale. Conform tematicii, dar şi stilistic, operele sale sculpturale pot fi divizate în două grupuri: chipuri ale contemporanilor (eroi ai muncii, militari, oameni de rând) şi portretele colegilor de breaslă (pictori, sculptori, critici de artă). Anume datorită experimentelor cu imaginea în cadrul primului grup de portrete, sculptoriţa a reuşit să genereze propriul său stil. În anii ’70 devine evidentă discrepanţa dintre rigorile stilului oficial al realismului socialist şi propriile năzuinţe ale sculptoriţei.

Before getting hold of the title of one of the most deserving portraitists of the Republic of Moldova, the sculptorAlexandrаPikunova-Tyrtseu (1928–2002) underwent a difficult and contradictory artistic path. The education received in the Republican School of Fine Arts, named after I. Repin, in the workshop of the famous sculptor Claudia Kobizeva, who was also an outstanding portraitist, formed her professional skills. According to the topic, but also stylistically, her sculptural works can be divided into two groups: portraits of contemporaries (heroes of labor, military men, ordinary people) and portraits of colleagues (artists, sculptors, art critics). Due to experiments with the image in the first group of portraits, the sculptor managed to generate her personal style. In the 70s, the discrepancy between the rigors of the official socialist realism and the sculptor’s own aspirations becomes apparent.