Teoreticienii filmului percep scenariul în calitatea lui de element al unei opere cinematografice finite, ei analizează rezultatul actului creativ, în timp ce autorii dramatici sunt preocupaţi de proces, ei au nevoie de soluţii care i-ar ajuta să deblocheze situaţiile de criză, sunt în căutarea unor repere care le-ar permite să orienteze naraţiunea pe un traseu optim. Dacă în ştiinţă particularul se află în serviciul universalului, autorul dramatic are nevoie ca universalul să-i servească particularul. Obiectivul studiului este de a identifica o paradigmă interdisciplinară care să servească drept sistem de referinţă în procesul de elaborare a textului dramatic. Fiind sugerată de Teoria sistemelor complexe şi Sinergetică, paradigma respectivă, pe lângă faptul că va face posibilă diversificarea instrumentarului analitic al textului dramatic, va mai avea misiunea de a stimula şi optimiza actul creator propriu-zis, din care rezultă piesa de teatru sau scenariul de film.

Specialists in film theory view the script as an element of a finite film production. They analyze the result of the creative act, while drama authors focus on the process. Drama authors seek to resolve crisis situtaions and direct narration on the most optimal path. Since in science the particular is in the service of the universal, the dramatic author needs the universal to serve the particular. The objective of this study is to identify an interdisciplinary paradigm that would serve as the benchmark for the development of the dramatic text. Inspired by the Theory of Complex Systems and Synergies, this paradigm enables not only the diversification of the dramatic text toolbox, but also aims to stimulate and optimize the act of creation, which results into a theatre play or a film script.