În articol este abordată problema teatralității, în special modul de creare a acestui fenomen cultural în textul dramaturgic și în textul artistic narativ. Teatralitatea înțeleasă ca aspect cultural, estetic se îmbină în unele tipuri de discursuri cu teatralitatea în viață, mai ales în proză. Dacă în textul dramaturgic structura lui (dialog — didascalii) constituie un prim element al teatralității, atunci tehnici teatrale din spectacol (ad spectatores, monologul, corporalitatea actorului ș.a.) sunt elemente ce se regăsesc și în textul literar narativ sub forma auctorialității, a diverselor forme de psihologism ș.a. În acest context, un rol important în crearea teatralității îl are și intermedialitatea ca interacțiune a codurilor specifi ce anumitor discursuri artistice sau non-artistice. Investigăm relația teatralitate — intermedialitate din punct de vedere teoretic și metodologic, cu unele exemplifi cări din texte artistice ori din spectacole.

The article addresses the issue of theatricality, especially the way of creating this cultural phenomenon in the dramaturgical text and in the narrative artistic text. Th eatricality understood as a cultural and aesthetic aspect is combined in some types of speeches with theatricality in life, especially in prose. If in the dramaturgical text its structure (dialogue — stage directions) constitutes a fi rst element of theatricality, then the theatrical techniques from the show (ad spectatores, the monologue, the actor’s corporeality, etc.) are elements that can also be found in the narrative literary text in the form of authoriality, of various forms of psychology, etc. In this context, an important role in the creation of theatricality is played by intermediality as the interaction of codes specifi c to certain artistic or non-artistic discourses. We investigate the relationship between theatricality and intermediality from a theoretical and methodological point of view, with some examples from artistic texts or performances.