Conţinutul numărului revistei |
Articolul precedent |
Articolul urmator |
1793 7 |
Ultima descărcare din IBN: 2023-12-12 11:40 |
SM ISO690:2012 LAVRIC, Aurelian. Approaches to the conflict settlement in the transnistrian dispute
. In: Revista Moldovenească de Drept Internaţional şi Relaţii Internaţionale, 2011, nr. 3, pp. 124-138. ISSN 1857-1999. |
EXPORT metadate: Google Scholar Crossref CERIF DataCite Dublin Core |
Revista Moldovenească de Drept Internaţional şi Relaţii Internaţionale | ||||||
Numărul 3 / 2011 / ISSN 1857-1999 /ISSNe 2345-1963 | ||||||
|
||||||
Pag. 124-138 | ||||||
|
||||||
Descarcă PDF | ||||||
Rezumat | ||||||
În articol sunt prezentate cele patru căi posibile ale evoluţiei conflictului nistrean. Sunt analizate plnul Ucrainei (Iuşcenko) şi planul Rusiei (Kozak), arătându-se manipulările folosite de autori în aceste documente. În articol se menţionează că în cazul RM nu există nici un temei pentru adoptarea sistemului federal sau conferedal de organizare şi construcţie a statului. Din păcare, în loc să propună proiecte de statut a regiunii nistrene în componenţa RM, autorii planurilor analizate propun moduri de organizare (sisteme politice) a RM. În opinia autorului, formatul 5 2 al negocierilor este ineficient deoarece Rusia este prezentă în el nu ca parte în conflict (așa cum a fost recunoscută printr-o hotărâre din 2004 a Curții pentru Apărarea Drepturilor Omului de la Strasbourg, în Dosarul Ilașcu), ci ca mediator. Originea conflictului din 1992 poate fi găsită în trasarea, în 1940, a graniţei ucraineano-moldoveneşti, în urma căreia teritorii care de secole au aparţinut Moldovei au fost trecute de conducerea de la Moscova Ucrainei, iar Moldova în schimb a primit o fâşie de pe malul stâng al Nistrului, care a aparţinut Ucrainei. Întrucât în regiunea nistreană a RM de pe malul stâng al Nistrului există zone populate compact de ucraineni, iar în nordul şi sudul Basarabiei (actualmente în Ucraina) există zone cu localităţi populate de moldoveni, autorul propune, printre alte scenarii, un schimb de teritorii sau o corectare a graniţei între Moldova şi Ucraina, care ar putea să elimine definitiv de pe harta Europei conflictul din estul ţării noastre.
Implicarea armatei regulate ruse şi a unor forţe paramilitare ruseşti în războiul din 1992 din zona estică a Moldovei demonstrează că a fost vorba de un conflict teritorial ruso-moldovenesc. Cauzele izbucnirii conflictului sunt simple: pentru a menţine o parte a RM sub ocupaţia sa, autorităţile de la Moscova au purces la uzurparea puterii în zona nistreană a ţării. Astfel, trupe de kazaci din Rusia au atacat sediile comisariatelor de poliţie din regiune. În acest fel, conflictul a început şi aşa-zisa republică moldovenească nistreană (Nistria) a fost recunoscută ca parte în conflict. Autorul propune ca regiunea în cauză să fie denumită ”Nistria” şi nu “Transnistria”, deoarece ea cuprinde cea mai mare parte a teritoriului moldovenesc din stânga Nistrului – aşa-zisa Transnistrie (fără 6 sate) şi câteva localităţi de pe mamul drept al Nistrului – Cisnistria sau Basarabia: oraşul Bender şi 5 sate.
Cu regret, mass-media naţionale şi internaţionale au prezentat opiniei publice o viziune conform căreia este vorba de un regim separatist în Moldova de est. În opinia autorului, nu este vorba de o mişcare separatistă, ci de un regim de ocupaţie rusească, bazată pe prezenţa Armatei a 14 ruseşti şi a unei administraţii formată din cetăţeni ruşi, originari din Rusia (nici un localnic moldovean nu face parte din aşa-zisul guvern de la Tirsapol). Singurul acord care este respectat de părţile în conflict este cel din iulie 1992, semnat la Moscova de preşedinţii Elţin şi Snegur, care a pus capăt războiului între Rusia şi Moldova, prin înstrăinarea (scoaterea de sub jurisdicţia Chişinăului) părţii estice a ţării şi stabilirea unei graniţe între Moldova rămasă liberă şi zona de ocupaţie rusească. |
||||||
|