În condițiile în care criteriile ce împart arta în anumite domenii sunt tot mai puțin definite, apare necesitatea reactualizării noțiunilor de contemporaneitate, inovație, acest fapt fiind un proces firesc și pentru arta coregrafică. În acest articol este analizată practica utilizării obiectelor și a articolelor de uz casnic în coregrafie, rolul și funcțiile acestora în procesul de creare a operelor coregrafice moderne. Studiul presupune o evaluare a discursului artistic prin prisma tendințelor tradiționale și inovatoare, a tehnicilor și a expresiei compoziționale, care ajută coregrafii să creeze o imagine artistică în dans cu ajutorul obiectelor.

Under the circumstances when the criteria that divide art into certain domains are less and less definite, there appears the necessity of reactualizing the notions of contemporaneity, innovation, this fact being a natural process for choreographic art as well. The author examines the practice of using household goods (objects) in choreographic art and their role and functions in forming modern choreographic compositions. The paper presents an evolution of the artistic discourse and analyses the correlation of traditional and innovative tendencies which help ballet masters to create artistic images in dance using household objects.