Expresivitatea actorului în teatrul contemporan moldovenesc nu poate fi examinată în afara legăturii sale cu tendințele de bază ale dezvoltării artei teatrale europene. În acest context, ea reflectă direcția de dezvoltare a teatrului moldovenesc, influențată de două curente opuse, existente simultan. Primul vector este îndreptat în exterior. Cel de al doilea vector de dezvoltare a expresivității actoricești este îndreptat spre interior, către esența spirituală a artei teatrale. El este legat de procesele profunde care au afectat arta dramatică a Moldovei, care s-a avântat spre pilonul lăuntric, spre origini, spre sursele inițiale, din adâncurile cărora crește tradiția teatrală, unde mitul și ritualul există indispensabil

The expressiveness of the actor in the Moldovan contemporary theatre cannot be examined apart from its link with the basic trends of development of European theatrical art. In this context, it reflects the direction of development of the Moldovan theatre, influenced by two opposite directions, existing simultaneously. One vector is directed outside. The second vector of development of the expressiveness of actors is directed inward, towards the spiritual essence of theatrical art. It is related to the profound processes that have affected the dramatic art of Moldova, which has soared to the inner pillar, to the origins, to the original sources, from the depths of which the theatrical tradition grows, where the myth and ritual are indispensable.