Societatea în care trăim este obligată să ne ofere libertatea de a ne putea defini ca indivizi, libertatea de a comunica, de a ne spune punctul de vedere, de a alege în ce să credem și ce idei să ne guverneze viața. Aceste libertăți, odată limitate, ne fac să uităm cine suntem, care este scopul nostru și ce dorim noi de fapt. Pe de altă parte, odată ce ajungem să fim liberi în a ne spune punctul de vedere, fără să avem nicio barieră, ajungem să uităm de binele celor din jur, gândindu-ne doar la noi și la ascensiunea noastră pe treapta socială. Totodată, această libertate poate fi considerată o armă care niciodată nu știm către cine este îndreptată, deoarece mereu va fi altcineva care va mai avea ceva de spus, ajungând astfel o țintă pentru cei din jur.

Our society is obliged to give us the freedom in wich we canto define us as an individuals, the freedom to communicate , to tell our point of view, to choose in what to believe and what ideas should govern our lives. These freedoms once limited, make us forget who we are, what our goal is and what we actually want. On the other hand, once we become free to tell our point of view, without any barrier, we forget the good of others, thinking only to ourselves and how to grow up on the social stage. However this freedom can be considered as a weapon that we never know to whom it is directed, because always will be someone else who will have something to say, becoming a target for others.