Acest articol este consacrat unor probleme teoretice şi practice generate de recenta modificare a Codului Insolvenţei (Legea 85 din 2014) prin OUG nr. 88/2018. În primul rând se critică fundamentat faptul că atunci când nu există nici o urgenţă se preferă modificările intempestive şi grăbite a unor legi esenţiale pe calea ordonanţelor de urgenţă, analizându-se atât baza factuală cât şi motivarea slabă a urgenţei care a justificat adoptarea prezentei ordonanţe de urgenţă. În continuare s-au studiat opiniile doctrinare, în special ale practicienilor şi s-au criticat motivat modificările care încalcă Directivele UE, regulamentele UNCITRAL, principiile insolvenţei elaborate de Banca Mondială, Hotărârile Curţii Europene de la Luxemburg, Constituţia României, Codul penal şi chiar principiile statuate în Codul insolvenţei. Analiza a urmărit criticarea restrângerii dreptului de acces la această procedură pentru debitorii cu creanţe bugetare care totalizează peste 50% din volumul total al creanţelor lor, cu influenţe asupra conţinutului infracţiunii de bancrută. De asemenea s-a analizat influenţa acestei prevederi supra mediului economic, arătând că se creează o discriminare între debitori, unii având şansa unei reorganizări reale şi eficiente, alţii neputând beneficia de prevederile legii insolvenţei, doar datorită structurii creanţelor lor. De asemenea s-au analizat unele incompatibilităţi şi noile sarcini ale administratorului judiciar, noua modalitate de lucru a acestuia cu debitorul şi termenele în care trebuie să îşi îndeplinească sarcinile, de la avizarea operaţiunilor debitorului la admiterea creanţelor şi de plată a creditorilor. S- a opinat că în cazul unr debitori mari, cu activităţi multiple, unele dintre acestea sunt greu sau impsibil de realizat. De asemenea, modul de determinare a termenul legal în care administratorul judiciar este obligat să analizeze şi să se pronunţe cu privire la cererea de plată este stipulat eronat. El începe de la depunerea cererii, fără a fi făcută măcar trimiterea necesară la Codul de procedură civilă, multe asemenea cereri fiind remise prin serviciile postale. De asemenea s-a analizat aplicarea noilor prevederi legale în timp, formularea din textul ordonanţei fiind cel puţin bizară. De asemenea s-a arătat că în contextul în care procedura insolvenţei este o procedură de durată, aplicarea simultană a multor variante legislative creează dificultăţi majore profesioniştilor care lucrează în procedură, fie ei profesionişti ai insolvenţei, judecători sindici sau avocaţi.

This scientific paper is dedicated to theoretical and practical problems arising from the recent amendment of the Insolvency Code (Law 85 of 2014) by the E.O. No 88/2018. Firstly, it is criticized the fact that in absence of an emergency, the timely changes of essential laws by Emergency Ordinances are preferred. Further we analyze both the factual basis and the weak reasoning of the emergency case that „justified” the adoption of this emergency ordinance. The views of doctrine, in particular of practitioners have been studied and reasoned criticism has been given to the changes that violate EU directives, the UNCITRAL regulations, the World Bank insolvency principles, The Judgments Of the European Court in Luxembourg, the Romanian Constitution, the Criminal Code and even the principles stated in the Insolvency Code. The analysis aimed to criticize the restriction of the right of access to this procedure for debtors with budgetary claims totaling over 50% of their total claims, with influence on the content of the fraudulent bankruptcy. The influence of this provision over the economic environment has also been analyzed, showing that there is discrimination between debtors, some of whom have the chance of a real and effective reorganization, others being unable to benefit from the provisions of insolvency law only because of the structure of their claims. Some incompatibilities and new tasks of the Judiciary Administrator were also examined, the new way of working with the debtor and the time limits within which they must perform their duties, from advising the debtor’s operations to accepting claims and paying creditors.