This article traces in detail, for the first time, the history of repainting and the restoration of icons of the iconostasis of the Trinity Cathedral (the Trinity Sergius Lavra), created around 1425 by Andrey Rublev, the monk Daniel, and their pupils. It is based on numerous, previously unpublished archival documents, visual analysis of painting, and the results of technological studies conducted in 1990 and 2000. The icons were repainted in 1635, 1777-1778, and 1834 – doing damage to the original; a small restoration was done in 1860 and 1904-1905. The most damaging were works of the 17th century; the subsequent repainting was done over the existing layers. The so-called academic restoration of the icons begun in 1918, and it continued intermittently until 1948: in the late 1918 - early 1920, by restorers from the All-Russian Committee for Restoration of Old Artworks; in 1924-1931, by the restorer N.A. Baranov; in 1940-1941, under the lead of the Moscow restorer I.I. Suslov, aided by brothers I.A. and N.A. Baranov; in 1944-1946, by N.A. Baranov. A fairly high level of scientific restoration was conducted only during 1940-1941. The icons of the Trinity Cathedral iconostasis require a complete scientific and archeological uncovering, following their comprehensive scholarly study. These icons do not belong to the Church or even Russia, but to the whole world, and if the lack of culture, honesty, and political will of authorities, breadth of outlook, civic responsibility, and courage of the clergy prevents to accomplish the needed tasks, it is better to leave the icons in their current state – beneath thick layers of grime, oil varnish, and repainting – and under current conditions, since, as time has shown, they can exist in such conditions for a long time.

Articolul de faţă ne propune pentru prima dată o examinare detaliată a istoriei de renovare şi restaurare a icoanelor din catapeteasma catedralei Sfânta Treime din Lavra Sfânta Treime a Sf. Serghie din Radonej, realizate de către Andrei Rubliov, iconarul Daniil şi ucenicii lor, în jurul anului 1425. Cunoaşterea acestei istorii ne permite să estimăm just valoarea icoanelor date. Acest proces de cercetare are la bază multiple documente de arhivă, identificate de autor, precum şi cercetarea vizuală a picturii şi rezultatele investigaţiilor tehnologice ale icoanelor pe parcursul anilor 1990-2000. În perioada de până la revoluţia rusă din 1917, icoanele au fost renovate de trei ori – în 1635, în 1777-1778 şi în 1834; intervenţii parţiale s-au efectuat în anii 1860, 1904-1905. Un grav prejudiciu s-a adus picturii în secolul al XVII-lea, peste aceasta fiind aplicate ulterior multiple straturi picturale. În anul 1918, din iniţiativa Comisiei din întreaga Rusie de conservare şi descoperire a monumentelor de artă veche, începe pretinsa restaurare ştiinţifică care va continua, cu mici întreruperi, până în anul 1948. În perioada cuprinsă între sfârşitul anului 1918 şi începutul anului 1920 în restaurarea icoanelor erau implicaţi mai mulţi meşteri ai Comisiei; în perioada 1924-1931 activează restauratorul N.A. Baranov; în anii 1940-1941 rolul central în acest proces i-a revenit restauratorului I.I. Suslov, asistat de fraţii I.A. şi N.A. Baranov; între 1944-1946 lucrările erau efectuate de N.A. Baranov. O restaurare de înaltă calitate a icoanelor a fost efectuată în perioada 1940-1941. Este absolut necesară o amplă intervenţie ştiinţifico-arheologică în icoanele din catedrala Sf. Treime, precum şi o examinare complexă a catapetesmei. Aceasta se poate realiza doar prin implicarea comună a autorităţilor statului şi ale Bisericii. În caz contrar, mai bine să nu fie atinse aceste opere ce nu aparţin nici Bisericii, nici Rusiei, dar lumii întregi; pentru că sub straturile de depuneri, de răşină şi de repictări sub care se află acum, după cum a demonstrat timpul, ele pot exista încă mult timp