Istoria activității vamale în Republica Moldova începe după proclamarea independenței, la 27 august 1991, odată cu intrarea în vigoare a Decretului Președintelui nr.189 din 03 septembrie 1991, referitor la subordonarea instituțiilor vamale situate pe teritoriul țarii, fiind primele structuri de stat create după declararea independenței. Legile care reglementează relațiile sociale în domeniul vamal, în sensul trecerii frontierei țării de către persoanele fizice sau juridice, mărfurile transportate de agenții economici, obiectele, bunurile sau valorile este legislația vamală și penală în vigoare; alte culegeri de legi care stabilesc raporturile privind activitatea și politica vamală; hotărârile guvernului Republicii Moldova, documentele emise de ministere sau departamente și alte acte normative și adoptate în domeniu. Actualul Cod vamal, în conformitate cu ultimele modificări și completări, publicat la 01.01.2007 în Monitorul Oficial al Republicii Moldova [1], modificat prin LP 307 din 26.12.2012, Monitorul Oficial 26/04.02.2013 [2], reglementează fiecare dintre infracțiuni într-un singur articol – contrabanda. La adoptarea legii privind Codul vamal al Republicii Moldova, legiuitorul a definit noţiunea de „contrabandă”, care este recunoscută numai ca infracţiune, şi este sancţionată, de regulă, în mod penal, şi a inclus-o într-o normă de drept separată în art. 224 al Codului vamal. Astfel, contrabanda urmează a fi considerată trecerea peste frontiera vamală de mărfuri, eludându-se controlului vamal sau tăinuindu-le de el, săvârşită în proporţii mari sau deosebit de mari, fie în mod repetat, fie de un grup de persoane care s-au organizat pentru activitatea de contrabandă, fie de o persoană cu funcţie de răspundere care face uz de situaţia de serviciu, fie prin folosirea frauduloasă de documente vamale şi de alte documente, fie însoţită de nedeclararea sau de declararea lor neautentică în documentele vamale sau în alte documente, de substanţe narcotice, psihotrope, cu efecte puternice, toxice, otrăvitoare, radioactive şi explozive, de deşeuri nocive, de armament, de dispozitive de explodare, de arme de foc şi de muniţii, cu excepţia armelor de vânătoare cu ţeava lisă şi a cartuşelor, de valori culturale, precum şi nereturnarea pe teritoriul vamal a valorilor culturale din ţară în cazul în care returnarea lor este obligatorie [3]. Depistarea infracțiunilor cade în sarcina organelor vamale. În acest sens, legiuitorul indică la art.11 lit. (c) Cod vamal, că organul vamal are un rol important, contribuind în limitele competenței sale la asigurarea securității economice a statului și astfel luptă împotriva contrabandei, a încălcării reglementărilor vamale și legislației fiscale, care se referă la trecerea mărfurilor peste frontiera vamală, iar conform aceluiași articol, lit. (h), curmă trecerea ilegală peste frontiera vamală a substanțelor narcotice, a armamentului, obiectelor de artă, obiectelor de valoare istorică și arheologică, obiectelor de proprietate intelectuală, speciilor de animale și plante pe cale de dispariție, a altor mărfuri. În Codul penal, legiuitorul a creat un cadru amplu infracțiunii în cap. II al părții generale, art. 14-34, incluzând dispozițiile generale privind infracțiunea (art.14-24; 28-31), etapele activității infracționale (art. 25-27), pluralitatea de infracțiuni (art. 32-34). Totodată, Codul penal recunoaşte şi califică acţiunea de contrabandă conform unei norme de drept penal separată – art. 248 al Codului penal, inclusă în partea specială, capitolul X, ,,Infracțiuni economice”, într-o variantă-tip, trei variante speciale și o variantă agravantă. Atunci când este depistată de către funcționarii vamali o trecere ilegală din categoria celor enumerate de legiuitor la art. 248 Cod penal, fapta este declarată ca infracțiune, calificându-se în conformitate cu legislația penală prevăzută de Codul penal al statului, dar totodată acea infracțiune trebuie să întrunească și celelalte trăsături esențiale: să prezinte pericol social și să fie săvârșită cu vinovăție. În art. 248 a Cod penal, alin. (1)-(4), se constată că sunt incluse în categoria contrabandei: trecerea peste frontiera vamală a mărfurilor, obiectelor și altor valori în proporții mari, a substanţelor narcotice, psihotrope, cu efecte puternice, toxice, otrăvitoare, radioactive şi explozive, precum şi a deşeurilor nocive şi a produselor cu destinaţie dublă a armamentului, a dispozitivelor explozive, a muniţiilor, a valorilor culturale, eludându-se controlul vamal ori tăinuindu-le de el, prin ascundere în locuri special pregătite sau adaptate în acest scop, ori cu folosirea frauduloasă a documentelor sau a mijloacelor de identificare vamală, ori prin nedeclarare sau declarare neautentică în documentele vamale sau în alte documente de trecere a frontierei, precum şi nereturnarea pe teritoriul vamal al Republicii Moldova a valorilor culturale scoase din ţară, în cazul în care întoarcerea lor este obligatorie. Într-un alineat separat, alin.(5), se precizează că acțiunile prevăzute în această normă de drept penal săvârșite de două sau mai multe persoane; de o persoană cu funcție de răspundere, cu folosirea situației de serviciu; în proporții deosebit de mari, sunt incriminate mai aspru în raport cu cele stabilite la alin. (1)-(4). Art. 248 Cod penal este structurat în alineate care delimitează pedepsele ce le vor suporta în urma încălcării legii atât persoana fizică, cât și cea juridică și completează în enunțul normei expresia ,,în proporții mari” sau ,,în proporții deosebit de mari”, facilitând astfel încadrarea infracțiunilor de contrabandă care vor suporta rigorile legii penale de cele care vor suporta răspunderea contravențională, funcție de demarcația valorică. Aceste delimitări nu se regăsesc în normele Codului vamal care incriminează infracțiunile de contrabandă, astfel în această situație, ajungem la concluzia că normele care se referă la aceste fapte sunt general-valabile atât pentru persoanele fizice, cât și juridice, iar legea competentă să pedepsească infractorii este numai Codul penal.Fapta de eschivare de la achitarea plăților vamale este incriminată în art. 249 Cod penal, într-o variantă tip, incriminată la alin. (1) – eschivarea de la achitarea plăților vamale în proporții mari; și în două forme agravante, prima incriminată la lit. b) alin. (2) – atunci când fapta este comisă de două sau mai multe persoane, iar cea de-a doua prevăzută la alin. (3) – se exprimă în eschivarea de la achitarea plăților vamale în proporții deosebit de mari. Deşi cele două infracţiuni sunt incluse în acelaşi capitol al Codului penal „Infracţiuni economice”, distincţia începe chiar cu obiectul lor nemijlocit. Astfel, în calitate de obiect nemijlocit al contrabandei este stabilit modul de transfer al mărfurilor sau al altor bunuri peste frontiera vamală a statului, circuitul acestora în vederea atingerii scopurilor politicii vamale a statului. Or, eschivarea de la achitarea plăţilor vamale se consumă din moment ce acestea urmau să fie plătite, adică conform art.124 Cod vamal, acestea trebuie plătite până la depunerea declaraţiei vamale. La momentul vămuirii, se acceptă plata doar a diferenţei dintre suma calculată şi suma plătită în prealabil. Totuşi, deși prezintă anumite tangențe, pentru că în fond eschivarea achitării plăților vamale reprezintă tot o infracțiune, se pune întrebarea dacă este corectă interpretarea acestei fapte cu normele conținute în legislația vamală. În concluzie, se poate susţine că pentru a contracara acţiunile infracționale şi tentativele elementelor criminale, statul are nevoie de o bază legislativă coerentă, impunându-se racordarea acesteia la standardele europene, deoarece în Republica Moldova legislația vamală este una tipică statelor în perioadă de tranziţie.