Globalizarea este considerată de către mulţi specialişti un element indisolubil al istoriei mondiale. Globalizarea, fără îndoială, intensifică dilemele tradiţionale ale coeziunii şi diversităţii, universalismului şi particularizării, cosmopolitismului şi al sentimentului de apartenenţă naţională. Toate dilemele acestea, pe lângă dimensiunile politice, culturale şi etice, includ în sine şi dilema psihologică. În articol se face o încercare de a oferi răspuns la următoarele întrebări: a) în ce măsură tendinţele globale de transformare a culturii politice contemporane şi a puterii politice se reflectă în domeniul teoriei politice: nu ne vom confrunta noi în perspectivă cu o criză ulterioară provocată de incapacitatea savanţilor de a analiza adecvat tendinţele acestea? b) există oare necesitatea de a include în analiza procesului de globalizare atât momentul etic, cât şi cel psihologic?