Majoritatea lingviştilor, lexicografilor, translatorilor şi interpreţilor, şi chiar a cei care studiază limba engleză, recunosc că colocaţiile prezintă dificultăţi majore, iar utilizarea lor corectă şi traducerea sunt problematice. Explicaţia poate fi atribuită dificultăţii relative în prezicerea elementelor care constituie o colocaţie, caracterului variabil al elementelor ce se pot combina pentru a forma o colocaţie în diverse limbi. Colocaţiile sunt o sursă care prezintă dificultate pentru translatori, deoarece, în majoritatea cazurilor, ele nu pot fi traduse cuvânt cu cuvânt. Traducătorul ar trebui să cunoască sensul colocaţiei din limba-sursă ca o unitate inseparabilă şi apoi să o interpreteze în limba-ţintă utilizând o colocaţie echivalentă acceptabilă care este tipică pentru această limbă. În afară de aceasta, echivalentele cuvintelor care pot forma colocaţii într-o limbă nu vor forma colocaţii în altă limbă în mod obligatoriu. În astfel de cazuri, translatorul se va confrunta cu fenomenul cunoscut sub denumirea de restricţii colocaţionale. În acest articol, intenţionăm să evidenţiem unele trăsături specifice ale traducerii colocaţiilor care sunt frecvent utilizate în domeniul ştiinţelor sociale. Corpusul acestor colocaţii a fost selectat din diverse rapoarte, documente pregătite de către unele organizaţii internaţionale. Dat fiind faptul că limba engleză devine limba discursului ştiinţelor sociale internaţionale şi că Republica Moldova este implicată în nenumărate programe şi proiecte sociale, foarte multe documente sunt traduse din limba engleză. Acest fapt impune traducătorul să caute modalităţile exacte de redare a textului englez în limba română, iar limba engleză este foarte bogată în colocaţii.