Since 1972, UNESCO has established a frame of protection for cultural and natural heritage (Convention concerning the protection of the World Cultural and Natural Heritage) and the “World Heritage List”, which it considers as having an outstanding universal value. In 1994, at the Nara Conference, the Document of Authenticity was adopted, stating that ”the protection and enhancement of cultural and heritage diversity in our world should be actively promoted as an essential aspect of human development”. Since 1997, States Parties have to provide regular reports on the implementation of the World Heritage Convention and the conservation status of each site listed on the World Heritage List. So far, two periodic reports have been made (2000-2006 and 2008-2015), and the third was recently launched (2017-2022). Romania owns eight properties forming part of the World Heritage List (two natural and six cultural sites). Another fifteen properties are included into the Tentative List. The reports concerning the situation of the World Heritage Sites in Romania are done periodically, but most are just a formality without any strategic development and sustainable management plans. There is a significant discrepancy between the visibility and importance given to the sites included on the World Heritage List. These problems could be prevented through better monitoring and management methods, while regional cooperation could be a driver for identifying the best ways to do so at a regional level. Only a common and integrated approach will make it possible to enrich UNESCO standards of preservation and maintain the World Heritage Site status.

Din 1972, UNESCO a stabilit un cadru de protecție a patrimoniului cultural și natural (Convenția privind protecția patrimoniului mondial cultural și natural) și Lista patrimoniului mondial, pe care îl consideră de o valoare universală excepțională. În 1994, la Conferința de la Nara, s-a aprobat Documentul de autenticitate, prin care se afirmă că „protecția și sporirea diversității culturale și a patrimoniului în lumea noastră ar trebui promovată în mod activ ca un aspect esențial al dezvoltării umane”. Din 1997, statele părți trebuie să prezinte periodic rapoarte privind punerea în aplicare a Convenției patrimoniului mondial și nivelul de conservare a fiecărui sit înscris în Lista patrimoniului mondial. Până în prezent, au fost realizate două cicluri de rapoarte periodice (2000-2006 și 2008-2015), iar cel de-al treilea a fost lansat recent (2017-2022). România a aderat la Convenția privind protecția patrimoniului mondial cultural și natural în anul 1990 și de atunci a reușit să înscrie în Lista patrimoniului mondial opt bunuri (două situri naturale și șase locuri culturale). Alte 15 bunuri sunt incluse în Lista indicativă. Rapoartele privind situația siturilor de patrimoniu mondial din România se fac periodic, dar cele mai multe sunt doar o formalitate, fără a fi urmate de planuri strategice de dezvoltare și management durabil. Există o discrepanță semnificativă între vizibilitatea și importanța siturilor incluse în Lista patrimoniului mondial. Aceste probleme ar putea fi prevenite prin metode mai bune de monitorizare și de gestionare, în timp ce cooperarea regională ar putea fi un factor determinant pentru identificarea celor mai bune practici de management al siturilor înscrise în Lista patrimoniului mondial. Numai o abordare comună și integrată va permite implementarea standardelor UNESCO de conservare și de menținere a statutului de bun al patrimoniului mondial. Cuvinte-cheie: Lista patrimoniului mondial, evaluarea patrimoniului