În articol se ia în dezbatere caracterul complex şi pluridimensional al manifestării actorului într-o operă cinematografică de filiaţie neoromantică în spaţiul autocunoaşterii şi destăinuirii celor mai ademenitoare visuri şi speranţe ale autorului. Astfel, anevoiosul proces al regăsirii şi înstrăinării regizorului de alter egoul său cinematografic denotă o elocvenţă tipologică atât la paragraful revelaţiilor cât şi la cel al epatantelor paradoxuri.  În urma operării cu valenţele interdisciplinare se învederează, de primo, ierarhia de valori aparte a cineastului Emil Loteanu prin depozitarea în făptura eroinei lirice a nostalgiei idealităţii absolute, eroului liric revenindu-i să facă faţă zbuciumului unor necruţătoare examene de conştiinţă. Or, spiritul narcisic al modelului pygmalionic se raportează în creaţia loteaniană implicit personajelor feminine, cele masculine înscriindu-se într-o structură mai complexă, ce oscilează între duioşia relaţiei părinte – copil şi celei tensionate a rivalităţii dintre cele două euri artistice.  În concluzie, se semnalează ponderea personalităţii lui Emil Loteanu nu numai în biografiile actorilor autohtoni, ci şi în cele ale unor somităţi din alte ţări.

The article debates the complex and multidimensional character of the actor’s manifestation in a cinematographic work of neo-romantic lineage in the self-knowledge and revelation area, the most enticing dreams and hopes of the author. Thus, the difficult process of regrouping and alienating the director from his cinematographic alter-ego denotes a typological eloquence in both the revelation and the amazing paradoxes paragraphs.  After working with the interdisciplinary valences, the hierarchy of special values of the filmmaker Emil Loteanu becomes clear from the very start. It is highlighted by storing the nostalgia of absolute idealism in the lyrical heroine, while the lyric hero has to cope with the tribulation of unrelenting exams of consciousness. The narcissistic spirit of the Pygmalionic model is implicitly rendered to the female characters in the Loteanian creation; the male ones obtain a more complex structure, which oscillates between the affectionate parent-child relationship and the tense rivalry between the two artistic egos.  In conclusion, the share of Emil Loteanu’s personality is signaled not only in the biographies of the native actors, but also in those of some celebrities from other countries.