Odată cu dezvoltarea rapidă din ultimele decenii a mijloacelor electronice de informare și comunicare, munca a devenit mult mai ușoară, mai rapidă și mai eficientă. Urmare a decentralizării și globalizării proceselor de lucru, multe organizații au răspuns acestor provocări prin introducerea echipelor virtuale care colaborează prin intermediul tehnolo-giilor informaționale în vederea atingerii unui scop comun, ignorând limitele geografice, temporale, culturale și/sau organizaționle. În prezent, grupurile virtuale devin tot mai populare, companiile investind în echipele virtuale pentru a-și spori performanța și competitivitatea. Echipele virtuale sunt grupuri de angajați dispersați geografic și organizațional, care au fost reuniți de către tehnologiile informaționale în vederea îndeplinirii uneia sau mai multor sarcini organizațio-nale. Pe piața afacerilor, echipele virtuale reprezintă un răspuns tot mai popular la nevoia de soluții rapide, cu costuri scăzute la problemele organizaționale complexe. Echipele virtuale permit organizațiilor să pună în evidență abilitățile și capacitățile angajaților prin eliminarea barierelor de timp și spațiu. Membrii echipelor virtuale comunică pe cale elect-ronică fără necesitatea de a se întâlni față în față. Cercetările recente la nivel mondial prezintă studii ale diferitor aspecte ale problematicii echipelor virtuale. În pofida prevalenței crescute a tematicii în exterior, la nivelul cercetărilor naționale se cunoaște relativ puțin despre această nouă formă de echipă. Astfel, scopul acestui studiu este de a oferi o sinteză a literaturii cu privire la echipele virtuale și o analiză structurată a informației privind problema dată. De asemenea, vom prezenta și identifica ceea ce este necesar pentru efcientizarea activității grupului virtual, luând în considerare caracte-risticile care stau la baza echipelor virtuale și provocările pe care acestea le implică.

Odată cu dezvoltarea rapidă din ultimele decenii a mijloacelor electronice de informare și comunicare, munca a devenit mult mai ușoară, mai rapidă și mai eficientă. Urmare a decentralizării și globalizării proceselor de lucru, multe organizații au răspuns acestor provocări prin introducerea echipelor virtuale care colaborează prin intermediul tehnolo-giilor informaționale în vederea atingerii unui scop comun, ignorând limitele geografice, temporale, culturale și/sau organizaționle. În prezent, grupurile virtuale devin tot mai populare, companiile investind în echipele virtuale pentru a-și spori performanța și competitivitatea. Echipele virtuale sunt grupuri de angajați dispersați geografic și organizațional, care au fost reuniți de către tehnologiile informaționale în vederea îndeplinirii uneia sau mai multor sarcini organizațio-nale. Pe piața afacerilor, echipele virtuale reprezintă un răspuns tot mai popular la nevoia de soluții rapide, cu costuri scăzute la problemele organizaționale complexe. Echipele virtuale permit organizațiilor să pună în evidență abilitățile și capacitățile angajaților prin eliminarea barierelor de timp și spațiu. Membrii echipelor virtuale comunică pe cale elect-ronică fără necesitatea de a se întâlni față în față. Cercetările recente la nivel mondial prezintă studii ale diferitor aspecte ale problematicii echipelor virtuale. În pofida prevalenței crescute a tematicii în exterior, la nivelul cercetărilor naționale se cunoaște relativ puțin despre această nouă formă de echipă. Astfel, scopul acestui studiu este de a oferi o sinteză a literaturii cu privire la echipele virtuale și o analiză structurată a informației privind problema dată. De asemenea, vom prezenta și identifica ceea ce este necesar pentru efcientizarea activității grupului virtual, luând în considerare caracte-risticile care stau la baza echipelor virtuale și provocările pe care acestea le implică.