Introducere. O nouă frontieră în tratamentul clinic al bolii combustionale este reprezentată de terapia tisulară. Mulţi oameni renumiţi în întreaga lume s-au folosit de această metodă de tratament care, anterior, era inaccesibilă tuturor, cunoscută sub denumirea de terapie tisulară. Din acest motiv, este pe deplin justificată preocuparea clinicienilor, dar mai ales a cercetării medicale din ultimele decenii, pentru găsirea unor soluţii eficiente în obţinerea unor substituienţi tegumentari, cu ajutorul cărora să se înlocuiască pielea compromisă şi să se menţină funcţiile de bază ale organismului uman, agresat. Material şi metode. Lucrarea a fost concepută ca un studiu prospectiv, descriptiv, a unui lot de 24 de pacienţi cu arsuri de gr. IIIAB şi IV, în tratamentul cărora s-a utilizat membrana amniotică în calitate de pansament biologic temporar (14 bărbaţi şi 10 femei). Cazurile au fost distribuite in 2 eşantioane: eşantionul bolnavilor cărora li s-a aplicat pe locurile donore – 14 pacienţi şi eşantionul bolnavilor, cărora li s-a aplicat pe plăgi post-arsură, după debridare tangenţială – 10 pacienti. Bolnavii au fost investigaţi conform standardelor naţionale în vigoare. Rezultate. Alotransplantul a purtat un caracter temporar, până la pregătirea satisfăcătoare a plăgii pentru autodermoplastie. S-a observat o accelerare a formării ţesutului granular şi, respectiv, a scurtării perioadei preoperatorii până la autodermoplastie, de la 10,2 zile în cazul tratamentului standard, cu repansări multiple, până la 6,5 zile, în cazul utilizării MA. Concluzii. Membrana amniotică reprezintă un material de acoperire a plăgilor, accesibil din punctul de vedere al disponibilităţii, preparării şi stocării. Fiind subţire şi flexibilă, membrana amniotică este aplicată cu uşurinţă pe diverse suprafeţe şi aderă intim la patul plăgii.

Introduction. A new frontier regarding clinical treatment of “combustion illness” is represented by tissue therapy. A lot of well known physicians around the world used this kind of treatment, which was previously inaccessible to ordinary people, known as tissue therapy. On these premises physician’s concern but mostly last decade’s medical research, regarding finding a suitable solution on obtaining new skin substituting materials which can replace the damaged skin and maintain the normal functioning of damaged human body, is fully justified. Material and methods. The research was designed as a descriptive – prospective study – of a group of 24 patients with burns gr. IIIAB and IV was conducted, amniotic membrane as a temporary biological dressing was used (14 men and 10 women) in this treatment. The cases were divided into two groups: the group of patients AM was applied to donor sites skin – 14 patients and the group of patients AM was applied on postburn wounds after tangential debridement – 10 patients. The patients were investigated in accordance with national standards. Results. The allograft had a temporary character until wound adequate preparation for autodermoplasty. An acceleration of granulation tissue formation and respectively shortening of preoperative period until autodermoplasty from 10.2 days in case of standard treatment with multiple dressing to 6.5 days in case of MA use was observed. Conclusions. Amniotic membrane is wound covering material accessible in terms of availability, preparation and storage. Being easy to apply, it is also flexible, making it possible for amniotic membrane to be applied to various surfaces. It has the property to adhere intimately to the wound bed and is easily removed from necessity.