Între anii 1970–1980, în RSSM s-au lansat noi sarcini în domeniul prezentării artistice a cărților, în care construcția cărții treptat va deveni una prioritară. Schimbаrea tendințelor specifice în evoluţia desenului a fost demonstrată în anul 1972, în cadrul „Primei expoziţii de desen din Federația Rusă” (I-ая всероссийская выставка рисунка) în incinta Muzeului Rus din Leningrad. Dacă până la mijlocul anilor 1960 arta grafică trecea printr-o perioadă marcată de perceperea epică a artei sovietice, atunci către anii 1970, ca şi în perioada anilor 1920, în cadrul artei sovietice se va pune în evidență latura lirică și iarăşi va apărea latura individuală de percepere şi de reflectare a vieţii. Deși până la începutul anilor 1960 tonurile de negru şi alb se utilizau doar în sensul lor direct, tonal, după anii 1970 „albul” şi „negrul” vor căpăta un sens aproape simbolic, indirect sau tratat la figurativ. Contrastele tonale, factura și textura foii, încărcătura grafică vor căpăta o nouă conotaţie semantică şi artistică. Aceste aspecte se vor observa în creația lui Gheorghe Vrabie, Leonid Nikitin, Isai Cârmu, Alexei Colîbneac, Alexandr Hmelnițki, Arcadie Antoseac, Anna Evtușenco, Lică Sainciuc și mai multor artiști formați în condițiile anilor 1970.

In the period 1970–1980 in the Moldavian SSR, new tasks were issued in the field of artistic presentation of books, in which the construction of the book will gradually become a priority. The change of trends specific in the evolution of the design was demonstrated in 1972, within “The First Exhibition of Drawing in the Russian Fede-ration” (I всероссийская выставка рисунка) on the premises of the Russian Museum in Leningrad. If by the mid of 1960s, the graphic art was going through a period marked by the perception of the epic of the Soviet art, then by the 1970s, like in the 1920s, the lyrical side increases in the context of Soviet art and again the individual side of perception and reflection of life appears. Although until early 1960s the tones of black and white were used only in their direct, tonal meaning, after the 1970’s the “white” and “black” gain almost a symbolic, indirect or figurative sense. The tonal contrasts, the invoice and the texture of the sheet, the graphics load gain a new semantic and artistic connotation. These aspects can be seen in the creation of Gheorghe Vrabie, Leonid Nikitin, Isai Carmu, Alexei Colibneac, Alexandr Hmelnitki, Arcadie Antoseac, Anna Evtusenco, Lica Sainciuc and several artists trained in the conditions of the 1970s.