Galeriile subterane din Republica Moldova, rămase de la excavarea pietrei de calcar, și-au asigurat utilitatea prin organizarea spaţiului interior, oportun activităţilor de producere, depozitare și expunere a vinurilor. Aceste labirinturi subterane, supuse modificărilor necesare pentru atribuirea noilor funcții pe parcursul anilor ’50–’90 ai secolului al XX-lea și al primului deceniu al secolului al XXI-lea, sunt o adevărată tentaţie nu numai prin faptul că adăpostesc colecţii remarcabile de vinuri, dar şi prin originalitatea realizării lor ca obiect arhitectural. Rețelele de tuneluri de la Cricova, Mileştii Mici, Brănești și Ciorescu formează complexuri spaţiale care impresionează prin dimensiunile enorme și valențele estetice ale cadrului ambiant. Aspectul lor inițial, generat de mașinile și utilajul tehnic folosit pentru excavare, a fost in general menținut. Plecand de la structura existentă, in arhitectura galeriilor subterane au fost implementate noi concepte, legate de transformarea lor in spații publice. Primele realizări au fost sălile de degustare de la Cricova, urmate de integrarea sălilior de degustare și in celelalte complexuri vitivinicole. In soluționarea arhitecturală actuală este relevată centralitatea poziţiei pe care o ocupă creativitatea in formarea noilor spații, a căror arhitectură iși redefinește puterea de atracţie pe baza unei prezenţe cultural-artistice.

The underground galleries from the Republic of Moldova, left after the excavation of limestone, have become useful by organising the interior space, suitable for the production, storage and exhibition of wines. These underground labyrinths, subjected to necessary changes for the assignment of new functions during the 1950s – 1990s of the XX century and of the first decade of the XXI century, are a true temptation not only because they host remarkable wine collections but also through the authenticity of their realization as architectural object. The tunnel networks from Cricova, Milestii Mici, Branesti and Ciorescu constitute spatial complexes that impress by enormous dimensions and aesthetic valences of the surrounding environment. Their initial aspect, generated by the machines and technical equipment used for excavation, was generally maintained. Based on the existing structure, new concepts, related to their transformation into public spaces, were implemented in the architecture of the underground galleries. The first accomplishments were the tasting rooms in Cricova, followed by the integration of tasting rooms in other wine complexes as well. The current architectural solution reveals the centrality of the position occupied by creativity in the formation of new spaces, whose architecture redefines its power of attraction based on a cultural and artistic presence.