Realitatea pedagogică pe care o reprezintă didacticile particulare este exprimată prin mai mulţi termeni. Mai des utilizaţi sînt termenii de metodică şi de didactică aplicată. Convenţional este propusă formula de didactica disciplinei de învăţămînt. În sistemul ştiinţelor educaţiei, didactica disciplinei de învăţămînt este o ştiinţă pedagogică particulară şi aplicată, subordonată didacticii generale. Implică o metodologie de tip interdisciplinar, bazată pe interacţiunea dintre didactica generală şi epistemologia disciplinei de învăţămînt (matematică, istorie etc.). Evoluează în raport de două modele: 1) didactica aplicată, construită ca un caz particular al didacticii generale; 2) didactica ştiinţei, construită în raport de specificul epistemologic şi psihologic al cunoştinţelor disciplinei de învăţămînt. Perspectiva paradigmei curriculumului impune elaborarea unui model integrator care valorifică global şi deschis resursele pedagogice ale didacticii aplicate şi ale didacticii ştiinţei.

We can identify the pedagogical reality represented by the “particular didactics” by several notions. Most frequently, we use methodical and applied didactic notions. Conventionally, we propose the name of teaching subject didactics. In the education science system, teaching subject didactics is a particular and applied pedagogical science, subordinated to general didactics. It entails an interdisciplinary methodology, based on the interaction between general didactics and the epistemology of the teaching subject (mathematics, history etc.). Its evolution is in relation with two models: 1) applied didactics, set as a special case within the general didactics; 2) didactics of science, built according to the epistemological and psychological characteristics of knowledge pertaining to the teaching subject. The perspective of the model of the curriculum requires the development of an integrating model that globally and overtly evinces the pedagogical resources of applied didactics and of the didactics of science.