Conţinutul numărului revistei |
Articolul precedent |
Articolul urmator |
882 10 |
Ultima descărcare din IBN: 2021-11-23 11:12 |
Căutarea după subiecte similare conform CZU |
616.147.3-007.64-08 (9) |
Patologia sistemului circulator, a vaselor sanguine. Tulburări cardiovasculare (978) |
SM ISO690:2012 CASIAN, Dumitru, CULIUC, Vasile, GUŢU, Eugen. Compararea diverselor tehnici de preparare a spumei sclerozante pentru tratamentul bolii varicoase a membrelor inferioare: studiu experimental. In: Revista de Ştiinţe ale Sănătăţii din Moldova, 2016, nr. 4(10), pp. 7-16. ISSN 2345-1467. |
EXPORT metadate: Google Scholar Crossref CERIF DataCite Dublin Core |
Revista de Ştiinţe ale Sănătăţii din Moldova | ||||||
Numărul 4(10) / 2016 / ISSN 2345-1467 | ||||||
|
||||||
CZU: 616.147.3-007.64-08 | ||||||
Pag. 7-16 | ||||||
|
||||||
Descarcă PDF | ||||||
Rezumat | ||||||
Introducere. Scleroterapia cu spumă reprezintă o metodă răspândită de tratament a bolii varicoase. Spuma este preparată ex tempore din agentul sclerozant lichid prin amestecul acestuia cu un gaz. Timpul redus de degradare a spumei înapoi în lichid reprezintă un impediment important. Scopul studiului a constituit evaluarea impactului modificării parametrilor în prepararea spumei asupra stabilității acesteia. Material și metode. A fost efectuat un studiu experimental in vitro al stabilității spumei preparate din tetradecil sulfat de sodiu prin metoda Tessari. „Timpul de înjumătățire al spumei” (TÎS) a fost estimat în calitate de indicator surogat al stabilității spumei. S-au efectuat cinci serii consecutive de experimente prin modificarea următorilor parametri în prepararea spumei: (1) tipul seringii; (2) volumul seringii; (3) temperatura agentului sclerozant; (4) raportul soluției sclerozante către aer; (5) numărul pasajelor spumei între seringi. Rezultate. TÎS al spumei create, utilizând seringi fără latex, a fost semnificativ mai mare comparativ cu valorile înregistrate pentru prepararea spumei, utilizând seringi cu piston de cauciuc. Stabilitatea spumei a crescut, progresiv, la utilizarea seringilor de 5 ml, 10 ml și 20 ml, TÎS constituind 84,3±1,8; 93,2±4,0 și 132,0±10,4 de secunde, respectiv. Răcirea agentului sclerozant, anterior preparării spumei, a rezultat într-o creștere statistic nesemnificativă a TÎS. A fost determinată o corelare pozitivă puternică între timpul stabilității spumei și fiecare dintre următorii factori: raportul soluției de sclerozant către aer (coeficientul rho Spearman – 0,77) și numărul mișcărilor de plonjare a pistonului în fiecare seringă (coeficientul rho Spearman – 0,86). Concluzii. Stabilitatea spumei poate fi influențată semnificativ prin modificarea metodei originale Tessari. Degradarea spumei este accelerată de contactul agentului sclerozant cu siliconul și cauciucul natural din componența seringii. Atunci când pentru tratament este necesar un volum mare de spumă, pare rațională utilizarea pentru prepararea ultimei a seringilor de volum sporit. Reducerea raportului agent sclerozant lichid către aer sub 1:3, precum și diminuarea numerică a mișcărilor de plonjare cu pistonul seringii sub 20 pot compromite stabilitatea spumei și necesită a fi evitate. |
||||||
Cuvinte-cheie scleroterapie cu spumă, timpul de înjumătățire al spumei, tetradecil sulfat de sodiu, vene varicoase |
||||||
|