Operele compozitorilor din Moldova pe scena Liricului chişinăuian (5). Glira de Gheorghe Neaga Opera compozitorului Gh. Neaga Glira a fost prezentată pe scena moldovenească o singură dată. Autorul a ţinut să amintească acest caz neordinar în ciclul „Operele compozitorilor din Moldova pe scena Liricului chişinăuian”, dat fiind că spectacolul nu a avut aproape deloc presă, iar motivul interzicerii prezentării lui nu a fost cunoscut publicului larg. Foarte neconvingător spuneau unii „specialişti”, la îndemnul stăpânilor ideologiei de atunci, că ar fi libretul prea greoi, că limbajul muzical e prea modern, că nu există o dramaturgie muzicală bine conturată etc. Dar, de fapt, nu aceste lucruri deranjau. După cum mărturiseşte regizorul operei E. Constantinova (Опера навсегда, Chișinău: Grafic Design, 2011), „straja comunistă” nu putea admite ca finalul operei să nu fie cu acorduri optimiste, să nu fie proslăvit „viitorul luminos”, dar să auzim în încheiere un cor cu „intonaţii bisericeşti”. Verdictul a fost într-atât de categoric şi dur, încât autorii spectacolului nu au mai avut curajul să intervină cu modificări absurde.

The works by Moldovan composers on Chisinau Lyric Theatre stage (5). Glira by Gheorghe Neaga The opera Glira by the composer Gheorghe Neaga was performed only once on the Moldovan stage. The author considers important to recall this unusual case in the series „The works by composers from Moldova on the stage of Chisinau Lyric Theatre”. The performance was not covered in the press and the reason for banning it was not made known to the public at large. At the instigation of the then ideological rulers, some „experts” mentioned very unconvincingly that the libretto was supposedly too heavy, that the musical means of expression were too modern; that there was no well-defined musical dramatics, etc. In fact, these things did not bother. According to the confession of the director of the opera, E. Constantinova (Опера навсегда (Opera forever), Chisinau: Graphic Design, 2011), the „communist guards” could not admit that the ending of the opera was not accompanied by optimistic chords, without glorification of the „bright future” but to hear a concluding chorus with „ ecclesiastical overtones”. The verdict was so categorical and severe that the authors of the performance could not dare to intervene in the case and make senseless changes.