Obiectul prezentului demers ştiinţific îl formează analiza cazurilor în care comportamentul diferențiat manifestat față de o anumită persoană sau față de un anumit grup de persoane nu constituie discriminare. Se argumentează că nu constituie discriminare și, drept consecință, nu poate cădea sub incidența legii penale tratamentul diferențiat manifestat față de o persoană sau o anumită categorie de persoane, atunci când acest lucru se impune din motive justificative, obiective și rezonabile. Se arată că măsurile pozitive (afirmative) nu sunt privite ca discriminare, ci ca o excepție de la interdicția discriminării – un tratament diferențiat justificat în favoarea unui grup discriminat anterior, pentru corectarea unor inegalități.

The subject of the present scientific demarche forms the cases’s analysis in which a differentiated behavior expressed towards a certain person or towards a group of persons does not represent discrimination. It is argued what does not constitute discrimination, and as a consequence, can not fall under criminal law differentiated treatment expressed towards a certain person or a group of persons where this is necessary for supporting, objective and reasonable reasons. It is shown that positive (affirmative) actions are not regarded as discrimination, but as an exception to the prohibition of discrimination – a justified differentiated treatment in favour of a previously discriminated group, to correct inequalities.