Conţinutul numărului revistei |
Articolul precedent |
Articolul urmator |
969 3 |
Ultima descărcare din IBN: 2023-03-21 09:07 |
SM ISO690:2012 ŞLEAHTIŢCHI, Mihail. Transfigurări în formula compozițională a reprezentării sociale: Srs = NC +EP este înlocuită gradual cu Srs = NC+EP+ZM. In: Psihologie. Pedagogie Specială. Asistenţă Socială , 2014, nr. 35, pp. 1-11. ISSN 1857-0224. |
EXPORT metadate: Google Scholar Crossref CERIF DataCite Dublin Core |
Psihologie. Pedagogie Specială. Asistenţă Socială | ||||||
Numărul 35 / 2014 / ISSN 1857-0224 /ISSNe 1857-4432 | ||||||
|
||||||
Pag. 1-11 | ||||||
|
||||||
Descarcă PDF | ||||||
Rezumat | ||||||
De cele mai multe ori, în literatura de specialitate, formula compozițională a reprezentărilor sociale apare în varianta unei construcții bidimensionale: în vizor sunt luate, pe de o parte, nucleele centrale[care înglobează elementele fundamentale ale reprezentării: credinţe, stereotipuri, atitudini puternic marcate] și, pe de altă parte, elementele periferice [ care oferă reprezentării posibilitatea de-a decripta varii ipostaze contextuale,raliindu-se conjuncturii de moment, triind informaţiile, marcând detaliile, formulând evaluări și avansând optici interpretative]. Potrivit cercetătorilor, existenţa relației generalizate de tipul NC (nucleu central) EP (elemente periferice) scoate în lumină o caracteristică esenţială a reprezentărilor sociale: ele sunt, în acelaşi timp, stabile si dinamice, rigide şi suple. Stabile şi rigide pentru că sunt determinate de un „nucleu central” puternic ancorat în sistemul de valori ale grupului. Dinamice şi suple, deoarece asimilează modulările individuale ale membrilor grupului, istoria vieţii lor, statutul în cadrul grupului, fanteziile, ambiţiile, aspiraţiile personale.
Deși formula compozițională NC EP mai continuă să fie în vogă, o parte din cercetătorii interesați de aspectele structurale ale reprezentărilor sociale tind, în ultimul timp, să nu-i exagereze importanța. Tot mai frecvent, se insistă asupra oportunității elaborării unui demers interpretativ care ar include nu doar părțile necamuflate ale câmpului reprezentațional [elementele centrale elementele periferice] , ci și fața nevăzută a acestuia - așa-numitele ,,zone mute”. O asemenea reconfigurare de concept este, de bună seamă, îmbucurătoare ; or, trebuie să constatăm că, la acest moment, suntem în posibilitatea de-a observa cum, prin propunerea de a opera cu o formulă compozițională completată/ dezvoltată ( NC EP ZM ), teoria reprezentărilor sociale prinde noi înălțimi, fortificându-și substanțial capacitatea de examinare a fenomenelor din spectrul realităților cotidiene, fie ele politice, economice, educaționale,confesionale, ecologice, sindicaliste, artistice, medicale sau de altă natură. |
||||||
Cuvinte-cheie structura reprezentărilor sociale, nucleu central, elemente periferice |
||||||
|