Educaia în perspectiva valorilor estetice trebuie să aibă ca referţenţial atât arta clasică, statuată de tradiţia culturală purtătoare de semne şi simboluri venite din profunzimea timpului, dar şi din experienţele şi expresiile artistice actuale, inedite, spectaculoase, poate perisabile. În strânsă legătură cu aceste evoluţii, ne propunem în acest text să resistematizăm şi să reformulăm noi argumente pentru o educaţie estetică instituţionalizată în acord cu noile dinamici în planul expresivităţii artistice. În acelaşi timp, creionăm câteva atuuri ale educaţiei estetice informale prin intermediul muzeului de artă.

Education for aesthetic values hâş to draw both on classical art, which îs based on the cultural tradition aş a source of perennial meanings, passed down to uş from ancient times, and on novel recent contemporary artistic expressions, which, though possibly perishable, evoke the life experience, the apprehensions and the hopes of the contemporary people. În close connection with these innovations, we aim at re-systematizing and re-formulating new arguments în favor of the institutionalized aesthetic education în accordance with these recent artistic developments. At the same time, we insist on the importance of the objectives of the art museum aş a way of didactic cognition and reinterpretation of reality.