Conţinutul numărului revistei |
Articolul precedent |
Articolul urmator |
1150 15 |
Ultima descărcare din IBN: 2023-12-17 17:10 |
SM ISO690:2012 ŞLEAHTIŢCHI, Mihail. Cu cine te aduni, te asemeni: De la sesizari naive şi intervenţii speculative la abordări sistemice
. In: Studia Universitatis Moldaviae (Seria Ştiinţe ale Educației), 2012, nr. 9(59), pp. 203-215. ISSN 1857-2103. |
EXPORT metadate: Google Scholar Crossref CERIF DataCite Dublin Core |
Studia Universitatis Moldaviae (Seria Ştiinţe ale Educației) | ||||||
Numărul 9(59) / 2012 / ISSN 1857-2103 /ISSNe 2345-1025 | ||||||
|
||||||
Pag. 203-215 | ||||||
|
||||||
Descarcă PDF | ||||||
Rezumat | ||||||
În viaţa de zi cu zi, efectul de similitudine apare atunci când se atestă o identitate sau o mare asemănare între două sau mai multe persoane. Multiple cercetări sistematice atestă că acest efect are un rol de primă importanţă în producerea afilierilor interumane. Prin mijlocirea lui apar şi se menţin necontenit atracţia interpersonală, simpatia, prietenia, iubirea,
solidaritatea de grup. Spunând că afilierile interumane se produc preponderent după criteriul similarităţii, este important să avem în vedere că în practică se întâlnesc mai multe forme ale acesteia. S-a observat, bunăoară, că, de foarte multe ori, contează similaritatea fizică/morfologică (înălţime, talie, culoarea ochilor, forma mâinilor etc.). Sunt numeroase şi cazurile în care contează similaritatea indicatorilor de personalitate (extrovertit-introvertit, inteligenţă socioafectivă etc.). În plus, se mai poate vorbi despre similaritatea cognitiv-axiologică (credinţe, atitudini, valori etc.) şi cea construită pe caracteristicile sociale (clasă socială, religie, rasă, etnie, statut social etc.). În pofida popularităţii de care se bucură, efectul de similaritate nu poate fi tratat, totuşi, în termeni absoluţi. În această ordine de idei, vom reţine, pentru început, că majoritatea covârşitoare a probelor empirice legate de efectul vizat au fost obţinute în condiţii de laborator, ceea ce poate genera probleme de extrapolare la situaţiile din viaţa reală. Mai apoi, nu
trebuie să se facă abstracţie de faptul că asemănarea cu anumite persoane nu ne bucură, ci – mai degrabă – ne indispune. Şi, în sfârşit, sunt frecvente situaţiile în care ne simţim atraşi de alţii în virtutea complementarităţii nevoilor, şi nu în cea a potrivirilor de personalitate, de atitudini sau de apartenenţă confesională. |
||||||
Cuvinte-cheie atracţie interpersonală, similitudine psihomorfologică, similitudine socială, similitudine atitudinală, similitudine intelectuală, similitudine |
||||||
|