Conţinutul numărului revistei |
Articolul precedent |
Articolul urmator |
1011 31 |
Ultima descărcare din IBN: 2024-02-04 13:48 |
Căutarea după subiecte similare conform CZU |
791.43.05:008 (3) |
Divertisment. Jocuri. Sport (1703) |
Civilizație. Cultură. Progres (820) |
SM ISO690:2012 OLĂRESCU, Dumitru. Filmul de artă din perspectiva scenarizării
şi dramatizării realităţii. In: Arta , 2012, nr. 2(AAV), pp. 101-109. ISSN 2345-1181. |
EXPORT metadate: Google Scholar Crossref CERIF DataCite Dublin Core |
Arta | ||||||
Numărul 2(AAV) / 2012 / ISSN 2345-1181 /ISSNe 2537-6136 | ||||||
|
||||||
CZU: 791.43.05:008 | ||||||
Pag. 101-109 | ||||||
|
||||||
Descarcă PDF | ||||||
Rezumat | ||||||
Graţie evoluţiei vertiginoase a televiziunii, filmul de nonficţiune îşi schimbă radical caracterul, lăsând pe seama acesteia funcţia sa, altădată primordială - cea de a fixa realitatea şi de a informa societatea, impunându-se prin interpretarea realităţii. Chiar în lucrările cineaştilor care au pus baza filmului de nonficţiune - John Grierson, Robert Flaherty, Joris Ivens, Paul Rotha, Dziga Vertov ş.a. -, depistăm probe incontestabile de interpretare a realităţii. În expunerile lor teoretice, de asemenea, ei au conştientizat potenţialul artistic al documentarului prin interpretarea realităţii. Acest proces a provocat multiple discuţii în jurul definiţiilor unor noţiuni ca, spre exemplu, „obiectiv” şi „subiectiv” în filmul de nonficţiune, de „reflexiv” şi „impersonal”, de „limitele interpretării realităţii” în produsul audiovizualului şi a altor probleme ce au marcat evoluţia artei cinematografice de nonficţiune. Ne vom orienta investigaţiile în domeniul filmului documentar de artă, o categorie deosebită de filme în care, prin interpretarea
operei de artă finisate (arte plastice, coregrafie, teatru, film, artă populară etc.) şi prin asimilarea altor limbaje de cel cinematografic, se obţine o operă nouă - filmul. În acest studiu se elucidează mecanismul interpretării estetice (de către cineaşti) a interpretărilor realităţii, efectuate deja
de autorii operelor de artă pe baza cărora s-a creat filmul, demonstrând că cele mai importante pârghii în acest proces le deţin dramatizarea şi scenarizarea unei opere finisate sau a unei realităţi artistice. |
||||||
Cuvinte-cheie film de artă, ecranizare, film de nonficţiune, interpretare estetică, scenarizare |
||||||
|