We assert the meagreness of an attempt to analyse Camil Petrescu’s work, especially his novels, only in terms of Marcel Proust’s, André Gide’s, Stendhal’s influence and that of other foreign writers, or as consequence of an arhitypal reading-grill. Although, generally speaking, the attempts to associate literature with a mythical source are notorious, modern people continue to transcende the historic moment in order to run into mythic time. For that purpose, we identify and we suggest Don Quijote arhitypal field which can be concluded in Camil Petrescu’s novels. Both the author and his character Ladima are arhitypal doubles of Cervantes’ hero. They all wish to reestablish man’s primary, absolute state by rooting out madness or bluntness which lead the institutions and the human actions. Like Don Quijote, Camil Petrescu’s character is an European citizen, presented as a model, and who is under the sign of reason, conscious discussion and quest of truth. Furthermore, both characters are incapable to correctly interpret the reality and they do relate only with a self-achievement through an ideal love. Every ugly or hideous thing in their proximity is rejected. Not lastly, Camil Petrescu’s characters and Cervantes’ hero attest the tragic axiom: heroism stands for the simple believer.

Afirmăm insuficienţa interpretării operei lui Camil Petrescu, în special a romanelor sale, prin prisma influenţei lui Marcel Proust, A. Gide, Stendhal şi a altor scriitori, ori ca o consecinţă a grilei de lectură psihanalitice. Deşi încercările de a uni, în general, literatura cu o sursă mitică sunt notorii, în continuare, omul modern transcende momentul istoric pentru a regăsi timpul mitic. În acest sens, identificăm ăi propunem un câmp arhetipal Don Quijote. Atât autorul, cât şi personajul Ladima sunt dubluri arhetipale ale eroului din opera lui Cervantes. Aceştia doresc să reinstaureze starea primordială a omului, eradicând nebunia sau prostia ce guvernează acţiunile umane şi instituţiile. Asemeni lui Don Quijote, eroul lui Camil Petrescu este un european-model aflat sub semnul raţiunii, al discuţiei temeinice şi al căutării adevărului. De asemenea, ambii eroi sunt incapabili să interpreteze corect realitatea şi se raportează numai la o împlinire prin iubirea ideală, utopică, tot ceea ce este hidos fiind refuzat. Nu în ultimul rând, prin conduita probă, eroii romanelor şi cavalerul lui Cervantes confirmă axioma tragică: eroismul e credul.