În articol este abordată problema identităţii naţionale în Republica Moldova dintr-un un punct de vedere mai puţin obişnuit. În literatura din Occident se observă o preocupare preponderentă de problemele etnice şi interetnice din Republica Moldova. Acest interes este alimentat de două surse – prima ţine de nivelul practic, aplicativ al acestor relaţii, şi cealaltă - de nivelul teoretic al acestor probleme. În literatura ştiinţifică despre identitatea naţională şi naţionalism majoritatea autorilor abordează studii de caz din perspectivă „constructivistă,” după care identitatea naţională nueste „primordială”, dar constituie un produs al parcursului istoric în anumite condiţii şi al câtorva procese importante. Din perspectiva aceasta, statul are un mare rol în elaborarea unei identităţi naţionale şi această identitate trebuie să reflecte în majoritatea cazurilor identităţile etnice ale populaţiei. Dar în cazuri când populaţia unui stat conţine mai multe grupuri etnice, apar două posibilităţi – ori vor fi probleme etnice, ori va apare o identitate naţională, care reprezintă interesele tutoror etniilor conlocuitoare. Această este perspectivă prin care mulţi autori din Occident au abordat până acum problema identităţii naţionale în Republica Moldova, scopul lor fiind în ultimul rând unul practic - să facă o întervenţie în problemele etnice, dacă s-ar putea, înainte ca acestea să ia amploare. În această lucrare autorul reflectă asupră câtorva investigaţii şi experienţe avute pe parcursul cercetărilor din anul 2001, completate în anii următori, sugerând că există şi alte surse de identitate colectivă, importante la nivel cotidian, decât cele ale grupului etnic. Căutând surse alternative, opinează că satul este un spaţiu cu o mare concentrare de activităţi sociale şi memorii şi din aceste motive funcţionează şi ca o sursă de identitate culturală foarte importantă, atât în viaţa indivizilor, cât şi în cea a societăţii în general. Ţinând cont de aceste realităţi, autorul se întreabă dacă nu cumva diversitatea culturală în Republica Moldova are ca temei diversitatea sătească mai mult decât diversitatea etnică. Include acest aspect în discuţie pornind de la ideea ca Republica Moldova poate fi considerată ca o „naţiune a satelor”. Formularea este intenţionat una provocatoare şi autorul speră să genereze o discuţie mai aprofundată în comunitatea etnografilor şi etnologilor din Republica Moldova şi de peste hotarele ei despre natură identităţii culturale, despre rolul grupurilor etnice comparat cu cel al satelor şi altor comunităţi umane în exprimarea culturii. Autorul mulţumeşte organizaţiei IREX, pentru bursa de cercetare, oferită în anul 2001 şi tuturor intervievaţilor, care au răspuns în acel an la diferite subiecte legate de activităţile folclorice în Republica Moldova, rolul acestora în transmiterea, reprezentarea, şi elaborarea identităţii. În spiritul antropologiei americane a inclus exemple ale acestor convorbiri, în procesul cărora a învăţat foarte multe de la specialiştii locali. Speră ca a înţeles corect punctele lor de vedere şi cere să fie corectat în cazul dacă i-a scăpat ceva nelămurit.