This article aims to bring clarity, based on the case law of the European Court of Human Rights, concerning the applicability of the triple test in cases of interferences admitted by national authorities in the human rights and fundamental freedoms of the citizens in their jurisdiction. In essence, the institution of the triple test, as mentioned in the judgments of the Strasbourg Court, is nothing more than a proportionality test that explains the admissible elements of such interferences and that must prove that a restriction of the exercise of a right has to be provided in the domestic law, to pursue one or more legitimate aims, as well as to be proportionate to the aims pursued and, therefore, necessary in a democratic society.

Prezentul articol îşi propune să aducă o claritate, pe baza jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, cu privire la aplicabilitatea triplului test în cazurile de ingerinţe admise de autorităţile naţionale în drepturile omului şi libertăţile fundamentale ale cetăţenilor aflaţi în jurisdicţia lor. În esenţă, instituirea triplului test, aşa cum se menţionează în hotărârile Curţii de la Strasbourg, nu este altceva decât un test de proporţionalitate, care explică elementele admisibile ale unor astfel de ingerinţe şi care trebuie să dovedească, de fapt, că restrângerea exercitării unui drept trebuie să fie prevăzută în dreptul intern, să urmărească unul sau mai multe scopuri legitime, precum şi să fie proporţională cu scopurile urmărite şi, prin urmare, să fie necesară într-o societate democratică.