The presence of the Avars in Eastern Europe, particularly in the lands between the Carpathian Mountains and the river Dnieper, has so far been a matter of concern for historians. Archaeologists are skeptical: with the exception of a couple of finds from Budureasca, there are no Early Avar belt fittings anywhere to the north, east, and south from the Carpathian Mountains. In Poland, Avarage finds cluster in the south (Silesia and Lesser Poland) and are dated after AD 700. The vast majority of those finds, however, are from the very end of the 8th or even the early decades of the 9th century. The sudden interest in things Avar in the lands north of the Sudeten and Carpathian Mountains may signal a desire of local elites to employ the modes of status (and, supposedly, power) representation inside the Avar qaganate. It is however truly surprising that such an interest coincides in time with what historians believe to be a period of decline of the Avar polity. The symbolism of the Avar belt fittings was also harnessed by members of communities who buried their dead in cemeteries excavated in southern Romania. By contrast, there are no Avar-age belt fittings anywhere in the lands to the east from the Carpathian Mountains. During the second half of the 8th and the early 9th century, this region experienced something of a demographic boom, as indicated by the large number of settlement sites. There are also hillforts, but a true concern with marking social status in the material culture cannot be dated before the mid-9th century. When such markers of social prominence became necessary, the language of representation was completely different from that employed earlier by elites in southern Poland who wanted to emulate the Avars. In Eastern Europe, after 850, elites emulated the Khazars, not the Avars.

Prezența avarilor în partea de răsărit a Europei, în special în teritoriile dintre Carpați şi Nipru, este o problemă de care s-au ocupat mai cu seamă istoricii. Arheologii şi-au declarat scepticismul: cu excepția a două exemplare de la Budureasca, nicăieri în teritoriile de la nord, est şi sud de Carpați nu au fost descoperite piese de centură avare timpurii. În Polonia, descoperirile de epocă avară se concentrează în sudul țării (Silezia şi Polonia Mică), fiind datate după anul 700. Marea majoritate a acestor descoperiri aparține totuşi sfârşitului secolului al VIII-lea şi începutului secolului al IX-lea. Preocuparea subită cu materialul avar ce s-a manifestat în ținuturile de la nord de Munții Sudeți şi Carpați poate fi un semn al dorinței elitelor locale de a folosi moduri de reprezentare a statului social (şi, probabil, a puterii) aflate la vremea aceea în curs în interiorul chaganatului avar. Surprinde cu toate acestea faptul că o astfel de preocupare apare tocmai în cursul a ceea ce, potrivit istoricilor, va fi fost o perioadă de declin a formațiunii politice avare. Simbolismul pieselor de centură avare nu va fi scăpat nici membrilor comunităților ce şi-au îngropat morții în necropolele din sudul României. Dimpotrivă, asemenea piese de centură nu sunt cunoscute în ținuturile de la est de Munții Carpați. În decursul celei de a doua jumătăți a secolului al VIII-lea şi la începutul celui următor, în aceste ținuturi a avut loc o considerabilă creştere demografică, după cum indică marele număr de aşezări, atât deschise, cât şi întărite. Cu toate acestea, o preocupare cu marcarea statului social nu apare în cultura materială înainte de mijlocul secolului al IX-lea. Când a fost nevoie de însemne de rang social, limbajul de reprezentare ales n-a fost cel folosit de elitele din sudul Poloniei care doreau să-i imite pe avari. În Europa de răsărit, elitele care s-au erijat după anul 850 i-au imitat pe chazari, nu pe avari.