Standartul de aur de tratament al chisturilor odontogene maxilare este metoda de enucleare sau chistectomie. Deşi această metodă este frecvent utilizată, ea comportă unele neajunsuri: este traumatică, risc crescut de lezare a formaţiunilor anatomice adiacente (canal mandibular, sinus maxilar, cavitatea nazală) sau a fasciculului vasculo-nervos a dinţilor limitrofi formaţiunii, este limitată la pacienţii cu patologii cronice concomitente decompensate. De aceea, în cazul chisturilor de dimensiuni mari (peste 3 cm), mai frecvent se recurge la metode minim invazive (decompresie cu aspiraţie sau marsupializare). Prin urmare, în acest articol, autorii au descris tratamentul unui caz clinic de chist odontogen suprainfectat gigant al mandibulei cu utilizarea în premieră a unui dispozitiv special de decompresie şi aspiraţie, confecţionat individual din acrilat. În rezultat, cavitatea chistică s-a micşorat în volum, iar fenomenul de apoziţie osoasă a contribuit la îndepărtarea formaţiunii de conţinutul canalului mandibular, ceea ce a permis înlăturarea resturilor de membrană chistică fără lezarea lui, evitând riscul de instalare a paresteziei ulterioare.

The golden standard treatment for odontogenic cysts of the jaws is the method of enucleation or cystectomy. Although this method is commonly used, it has some disadvantages: it is traumatic, there is a high risk of damage to adjacent anatomical structures (mandibular canal, maxillary sinus, nasal cavity) or to the vascular-nervous bundle of the teeth adjacent to the formation, and it is limited to patients with concomitant decompensated chronic pathologies. Therefore, in the case of large-sized cysts (over 3 cm), minimally invasive methods (decompression with aspiration or marsupialization) are more frequently used. Therefore, in this article, the authors described the treatment of a clinical case of a giant infected odontogenic cyst of the mandible, using for the first time a special decompression and aspiration device, individually made of acrylate. As a result, the cystic cavity decreased in volume, and the process of bone apposition contributed to the removal of the formation from the mandibular canal content, which allowed the removal of the remaining cystic membrane without damaging it, avoiding the risk of subsequent paresthesi