În studiul de faţă propunem să identificăm elementele structurale ale discursului sonor şi manifestarea acestora în ideatica lucrării Fantezie pe o temă de G. Enescu pentru clarinet şi orchestră semnată de Oleg Negruţa. În palmaresul componistic al autorului se înscrie muzică vocală, instrumentală de cameră, concertantă şi simfonică. Majoritatea creaţiilor sunt atribuite laturii muzicii concertante şi de cameră. Drept dovadă a nouăţii genului, formei şi elementelor de scriitură serveşte lucrarea pe care o vom analiza. Fantezia ca gen reprezintă o lucrare instrumentală sau orchestrală cu o arhitectonică destul de liberă, iar principiul de bază este improvizaţia. În cadrul acestei piese evidenţiem una din trăsăturile distincte ale compozitorului, şi anume direcţia stilistică folclorică – utilizarea speciilor folclorice ca doină, sârbă, horă, îmbinată organic cu elementele limbajului clasic – genul, forma, tematismul, etc. La fel de important este şi utilizarea citatului, pe care O. Negruţa îl dezvoltă creativ şi îl expune motivic în diferite compartimente, creând un nucleu tematic, dar şi un reactiv sonor pentru întreg discursul muzical.

In the present study, we propose to identify the structural elements of sound discourse, as well as their manifestation in the concept of the work Fantasy on a theme by G. Enescu for clarinet and orchestra by Oleg Negruţa. The author’s compositional records include vocal, instrumental chamber, concert and symphonic music. Most of his creations are attributed to concert and chamber music. The work that we are going to analyze serves as proof of the novelty of the genre, form and elements of writing. Fantasy as a genre represents an instrumental or orchestral work with a fairly free architecture, and the basic principle is improvisation. In this piece, we highlight one of the distinctive features of the composer, namely the folkloric stylistic direction - the use of folkloric species such as doina, sarba, hora, organically combined with elements of the classical language - genre, form, theme, etc. Equally important is the use of the quote, which O. Negruţa creatively develops and exposes in different sections, creating a thematic core, but also a sound reagent for the entire musical discourse.