Subiectul digitalizării domeniului justiţiei a devenit trend-ul ultimilor ani graţie unui sistem complex de factori, atât de natură socială cât şi de natură tehnică. Criza pandemică a scos în evidenţă importanţa şi utilitatea tehnologiilor informaţionale în realizarea actului de justiţie, dar, totodată, a ridicat noi semne de întrebare, or, limitele iniţiale ale digitalizării şi implicării acestui fenomen în viaţa publică, inclusiv în domeniul justiţiei, au fost depăşite esenţial. Perspectivele digitalizării informaţiei şi aplicabilitatea practică în domeniul justiţiei necesită o reconceptualizare a multor componente ale dreptului. Pentru societatea contemporană, predispusă situaţiilor de criză, este necesar a revedea modul în care justiţiabilii interacţionează cu instanţele de judecată, îşi realizează drepturile şi îşi satisfac interesele lor legitime.

The topic of digitisation of the justice sector has become mainstream in recent years, thanks to a complex system of both social and technical factors. The pandemic crisis has highlighted the importance and usefulness of information technologies in justice-making. At the same time, however, it has raised new questions, since the initial limits of digitization and the involvement of this phenomenon in public life, including in the field of justice, have been essentially exceeded, and the prospects of digitization of information and its practical applicability in the field of justice require a reconceptualization of many components of law. For today’s crisis-prone society, it is necessary to reconceptualise how litigants interact with the courts and realise their rights and legitimate interests.