În prezenta cercetare ştiinţifică autorul s-a preocupat de analiza normelor penale al căror obiect de reglementare îl constituie faptele de distrugere sau risipire intenţionată a bunurilor băncii de către administratorul ei în procesul de administrare, demers efectuat prin filiera interpretării sistematice, critice şi comparate a dispoziţiilor pertinente. Scopul demersului întreprins este de a releva necesitatea incriminării infracţiunilor numite, ca urmare a constatării unui cadru paralel de incriminare a acestora, în consecinţă – relevarea unui exces de incriminare favorizat de „ambiguităţile” care caracterizează preceptul incriminator, consemnat la alin. (3) art.197 CP RM, dislocat în Capitolul VI al Părţii Speciale a Codului penal, intitulat „Infracţiuni contra patrimoniului”.

In this scientific research, we are interested in the analysis of the criminal norms whose regulatory object is the acts of intentional destruction or waste of the bank’s property by the bank’s administrator, in the administration process, approach carried out through the chain of systematic, critical and comparative interpretation of the relevant provisions. The purpose of the action undertaken is to reveal the need to criminalize the named offenses as a result of the finding of a parallel framework for their criminalization, consequently revealing an excess of criminal regulation due to the “ambiguities” that characterize the incriminating precept, recorded in paragraph (3) art. 197 of the Criminal Code of the Republic of Moldova, located in Chapter VI of the Special Part of the Criminal Code, entitled “Offenses against patrimony”.