Om politic, poet, scriitor cu mai multe pseudonime (Nica Românaș, Ion Cânpeanu), folclorist, născut într-o familie de țărani răzeși din satul Brânzenii Vechi, județul Bălți (1887 – 1967), Ion Buzdugan a studiat agronomia la Nijni Novgorod, literele și dreptul la Universitatea din Moscova și a absolvit seminarul pedagogic de la Camenița. După Unire și-a luat licența în drept la Universitatea din Iași și doctoratul în economie politică la Universitatea din Cernăuți. Între anii 1917-1918, Ion Buzdugan este unul dintre fruntașii mișcării naționale din Basarabia. În calitate de secretar al Sfatului Țării, la 27 martie 1918, Ion Buzdugan semnează Actul Unirii Basarabiei cu România. Timp de 14 ani, din 1918 până în 1932, a fost deputat de Bălți în Parlamentul României, membru al Guvernului (subsecretar de stat la Industrie și Comerț). În acest timp, Ion Buzdugan a contribuit substanțial la prosperarea economică și culturală a orașului și județului Bălți. Activitatea sa politică se îmbină fructuos cu cea culturală, având un spectru larg în acest sens. A colaborat la mai multe publicații: ”Sfatul Țării”, ”Moldova de la Nistru”, ”Viața Basarabiei”, ”Pagini basarabene”, ”Convorbiri literare”, ”Cuvântul literar”, ”Neamul Românesc”, ”România” etc. Bucăţi inedite, din folclorul basarabean, culese de Ion Buzdugan în anii 1912-1915 (128 pagini) şi urări rostite de vorniceii moldoveni la ceremonialul nupţial (15 pagini), manuscrise autentice se află la secţia Manuscrise a Bibliotecii Academiei Române. Cele două cărți tipărite de Ion Buzdugan: Cântece din Basarabia 1906-1915-1921 (Chişinău, Tipografia Societăţii „Luceafărul”, 1921, 200 p.) şi Cântece din Basarabia, cartea a doua (Ramuri, Craiova, 1928, 160 р.), reprezintă o parte din munca lui de folclorist. Ion Buzdugan a adunat cântecele şi le-a transcris cuvânt cu cuvânt, „păstrându-le caracterul limbei în pronunţare locală”, ca astfel ele (cântecele) să se întoarcă de unde au fost culese, „pentru a înviora izvorul de unde au lăcrămat”, așa cum menționează chiar el. Folclorul i-a servit și sursă de inspirație, fiind mereu prezent în versurile sale, ca, spre exemplu, în „Vremuri de pribegie”, din volumul „Miresme din stepă”, în care accentele liricii populare se îmbină cu acelea din Doina lui Mihai Eminescu. Pe lângă folclorul cules de autor, ce redă lirica populară, de dragoste, de înstrăinare, de jale, de haiducie şi cântece satirice, folclorul tradițional nupțial: conocărie, iertăciune, închinarea pocloanelor, La înmănarea darurilor, impresionează folclorul ce relevă atitudinea populației băștinașe față de ocupația rusească, față de cătănie, serviciul militar și război. Este o pagină deosebită de folclor, creație populară, ce exprimă starea de spirit, psihologică a basarabenilor în timpul ocupației țariste, rusești. Acest segment, cercetat, cules și compartimentat de autor, relevă încă odată calitatea lui de mare folclorist. Voi încerca să relev doar câteva aspecte din folclorul salvgardat de Ion Buzdugan, în special cel din județul Bălți. În așa fel, voi contribui, cred eu, la punerea în valoare a creației populare, colectate cândva de autor, dar și remarca virtuțile de folclorist ale lui Ion Buzdugan.