Conţinutul numărului revistei |
Articolul precedent |
Articolul urmator |
424 28 |
Ultima descărcare din IBN: 2024-03-22 16:50 |
Căutarea după subiecte similare conform CZU |
343.159 (9) |
Acțiune penală. Investigație penală. Procedură penală (1406) |
SM ISO690:2012 MARIŢ, Alexandru, EREMCIUC, Roman. Referinţe istorice şi noţiuni generale privind eroarea judiciară. In: Revista Naţională de Drept, 2022, nr. 2(248), pp. 46-55. ISSN 1811-0770. DOI: https://doi.org/10.52388/1811-0770.2022.2(248).05 |
EXPORT metadate: Google Scholar Crossref CERIF DataCite Dublin Core |
Revista Naţională de Drept | ||||||
Numărul 2(248) / 2022 / ISSN 1811-0770 /ISSNe 2587-411X | ||||||
|
||||||
DOI:https://doi.org/10.52388/1811-0770.2022.2(248).05 | ||||||
CZU: 343.159 | ||||||
Pag. 46-55 | ||||||
|
||||||
Descarcă PDF | ||||||
Rezumat | ||||||
Eroarea este ideea greşită pe care o avem despre un lucru, sau mai precis credinţa în existenţa unei calităţi sau a unui fapt, relativ la un fapt juridic, calitate sau fapt care nu există în realitate. Eroarea în dreptul penal are înţelesul comprehensiv de greșeală şi de neștiință. Deci, greşeala sau comiterea fără voinţă a unei infracţiuni este mereu rezultatul ignoranţei fie de fapt, fie de drept. Eroarea nu trebuie confundată cu ignoranţa: prima este cunoştinţa greşită relativ la o faptă, pe când ignoranţa este lipsa cunoştinţei. Însă în dreptul penal ele se confundă, deoarece eroarea provine din ignoranţă. În dreptul penal eroarea de fapt constituie o scuză. De asemenea, în dreptul barbar era considerată ca scuză, iar în dreptul canonic şi dreptul Evului Mediu eroarea de fapt constituia o scuză numai atunci când nu provenea dintr-o vădită neglijenţă. |
||||||
Cuvinte-cheie eroare, legalitate, normă, proces, infracţiune, error, legality, norm, trial, crime, erreur, légalité, norme, procès, crime, заблуждение, Законность, норма, cуд, преступление |
||||||
|
Dublin Core Export
<?xml version='1.0' encoding='utf-8'?> <oai_dc:dc xmlns:dc='http://purl.org/dc/elements/1.1/' xmlns:oai_dc='http://www.openarchives.org/OAI/2.0/oai_dc/' xmlns:xsi='http://www.w3.org/2001/XMLSchema-instance' xsi:schemaLocation='http://www.openarchives.org/OAI/2.0/oai_dc/ http://www.openarchives.org/OAI/2.0/oai_dc.xsd'> <dc:creator>Mariţ, A.G.</dc:creator> <dc:creator>Eremciuc, R.</dc:creator> <dc:date>2022-12-30</dc:date> <dc:description xml:lang='ro'><p>Eroarea este ideea greşită pe care o avem despre un lucru, sau mai precis credinţa în existenţa unei calităţi sau a unui fapt, relativ la un fapt juridic, calitate sau fapt care nu există în realitate. Eroarea în dreptul penal are înţelesul comprehensiv de greșeală şi de neștiință. Deci, greşeala sau comiterea fără voinţă a unei infracţiuni este mereu rezultatul ignoranţei fie de fapt, fie de drept. Eroarea nu trebuie confundată cu ignoranţa: prima este cunoştinţa greşită relativ la o faptă, pe când ignoranţa este lipsa cunoştinţei. Însă în dreptul penal ele se confundă, deoarece eroarea provine din ignoranţă. În dreptul penal eroarea de fapt constituie o scuză. De asemenea, în dreptul barbar era considerată ca scuză, iar în dreptul canonic şi dreptul Evului Mediu eroarea de fapt constituia o scuză numai atunci când nu provenea dintr-o vădită neglijenţă.</p></dc:description> <dc:description xml:lang='en'><p>Error is the wrong idea we have about a thing, or more precisely the belief in the existence of a quality or a fact, relative to a legal fact, quality or fact that does not exist in reality. Error in criminal law has the comprehensive meaning of mistake and ignorance. So, the mistake or unintentional commission of a crime is always the result of ignorance, either in fact or in law. Error should not be confused with ignorance: the first is the wrong knowledge relative to a deed, while ignorance is the lack of knowledge. But in criminal law they are confused, because the error comes from ignorance. In criminal law, factual error constitutes an excuse. Likewise, in barbarian law it was considered an excuse, and in canon law and the law of the Middle Ages, the factual error constituted an excuse only when it did not come from obvious negligence.</p></dc:description> <dc:description xml:lang='fr'><p>L’erreur est l’idée fausse que l’on se fait d’une chose, ou plus précisément la croyance en l’existence d’une qualité ou d’un fait, par rapport à un fait juridique, une qualité ou un fait qui n’existe pas dans la réalité. L’erreur en droit pénal a le sens global d’erreur et d’ignorance. Ainsi, l’erreur ou la commission involontaire d’un crime est toujours le résultat de l’ignorance, soit en fait, soit en droit. L’erreur ne doit pas être confondue avec l’ignorance : la première est la mauvaise connaissance relative à un acte, tandis que l’ignorance est le manque de connaissance. Mais en droit pénal, ils sont confus, car l’erreur vient de l’ignorance. En droit pénal, l’erreur factuelle constitue une excuse. De même, dans le droit barbare, elle était considérée comme une excuse, et dans le droit canonique et le droit du Moyen Âge, l’erreur de fait ne constituait une excuse que lorsqu’elle ne provenait pas d’une négligence manifeste.</p></dc:description> <dc:description xml:lang='ru'><p>Ошибка – это неверное представление, которое мы имеем о вещи, или, точнее, вера в существование качества или факта по отношению к юридическому факту, качеству или факту, не существующему в действительности. Ошибка в уголовном праве имеет всеобъемлющее значение ошибки и незнания. Итак, ошибка или неумышленное совершение преступления всегда является результатом незнания как фактического, так и юридического. Заблуждение не следует путать с невежеством: первое – это неправильное знание по отношению к поступку, а невежество – это отсутствие знания. Но в уголовном праве их путают, потому что ошибка происходит от незнания. В уголовном праве фактическая ошибка является оправданием. Точно так же в варварском праве это считалось оправданием, а в каноническом праве и праве Средневековья фактическая ошибка представляла собой оправдание только тогда, когда она не происходила из-за явной небрежности.</p></dc:description> <dc:identifier>10.52388/1811-0770.2022.2(248).05</dc:identifier> <dc:source>Revista Naţională de Drept 248 (2) 46-55</dc:source> <dc:subject>eroare</dc:subject> <dc:subject>legalitate</dc:subject> <dc:subject>normă</dc:subject> <dc:subject>proces</dc:subject> <dc:subject>infracţiune</dc:subject> <dc:subject>error</dc:subject> <dc:subject>legality</dc:subject> <dc:subject>norm</dc:subject> <dc:subject>trial</dc:subject> <dc:subject>crime</dc:subject> <dc:subject>erreur</dc:subject> <dc:subject>légalité</dc:subject> <dc:subject>norme</dc:subject> <dc:subject>procès</dc:subject> <dc:subject>crime</dc:subject> <dc:subject>заблуждение</dc:subject> <dc:subject>Законность</dc:subject> <dc:subject>норма</dc:subject> <dc:subject>cуд</dc:subject> <dc:subject>преступление</dc:subject> <dc:title>Referinţe istorice şi noţiuni generale privind eroarea judiciară</dc:title> <dc:type>info:eu-repo/semantics/article</dc:type> </oai_dc:dc>