Temeiul juridic al examinării cauzelor penale în faţa instanţei de judecată îl reprezentă transmiterea acesteia de către procurorul care a întocmit rechizitoriul. Ca consecinţă a acţiunii procurorului, este aducerea persoanei/ persoanelor în faţa instanţelor judecătoreşti, care, din perspectiva procurorului, urmează a fi atraşi la răspundere penală. Prin urmare, acţiunea în justiţie determinată de înaintarea rechizitoriului este susţinută de către un subiect activ, în persoana procurorului. Anume privit din această perspectivă, rolul procurorului la faza şedinţei preliminare este unul complex. Or, este cunoscut că un prim scop al acuzării în faţa primei instanţe îl reprezintă atragerea la răspundere a persoanei. Cele expuse mai sus nicidecum nu anulează postulatul că atragerea la răspundere trebuie să fie legală şi temeinică. Prezentul studiu abordează mai multe acţiuni specifice pentru şedinţa de judecată preliminară, pe care urmează să le exercite acuzatorul de stat la judecarea cauzei în faţa primei instanţe.

The legal basis for the examination of criminal cases before the court its submission by the prosecutor who drew up the indictment act. As a consequence of the prosecutor’s action, it is bringing the person/persons before the courts, who, from the prosecutor’s perspective, are to be held criminally liable. Therefore, the legal action determined by the submission of the indictment act is supported by an active subject, in the person of the prosecutor, from this point of view, the role of the prosecutor at the preliminary hearing phase is a complex one. Or, it is known that a first purpose of the accusation before the first instance is to hold the person liable. The above, in no way cancels the postulate that the prosecution must be legal and thorough. This study provides a through analysis of specific actions for the preliminary hearing, which the prosecutor have to exercise when the case is tried before the first court.