Teoria învățării experiențiale alături de celelalte teorii inovative (învățarea mediată, (inter)activă colaborativă și prin simulare) pune accentul pe importanța centrării pe beneficiarul învățării, această abordare fiind fundamentul paradigmei constructiviste. Putem vorbi de constructivism doar din perspectiva schimbării viziunii asupra rolului și locului beneficiarului educației. Teoria învățării experiențiale este un instrument prin care se poate realiza constructivismul privit ca o teorie asupra modului în care învață oamenii. Aceștia își construiesc propria înțelegere și cunoaștere asupra lumii, pe baza experimentării și reflecției asupra acesteia. Indiferent de modelul învățării experimentale (într-un singur stadiu, în două stadii, în trei stadii etc.) experiența este punctul central și ea nu poate apărea decât în contextul participării active/interactive în procesul cunoașterii a beneficiarului acesteia. Putem vorbi de învățare doar atunci când noile cunoștințe devin parte integrantă alături de achizițiile anterioare, acest efort implicând toate procesele psihice ale beneficiarului educației. Borcanul noutăților este o idee care poate fi aplicată de la clasa pregătitoare și până la clasa a IV-a.