Diferenţele culturale influentează în mod deosebit interacțiunile dintre copii: individualismul, colectivismul, culturi slab contextuale şi culturi puternic contextuale, evitarea incertitudinii, coduri de comunicare culturală. Caracterul individualist sau colectivist al unei culturi poate influenţa în mai multe moduri comportamentul comunicațional. Limbajul preșcolarilor din diverse părti ale lumii diferă sub aspectul caracterului său direct şi explicit. Cultura slab contextuală este o cultură în care comunicarea verbală ar trebui să fie explicită. Cultura puternic contextuală este o cultură în care comunicarea verbală este adesea ambiguă, iar semnificațiile sunt deduse din indici contextuali, cum ar fi tonalitatea vocii, expresiile feței, gesturile, mimica. Într-o cultură puternic contextuală, criticile tind mai degrabă să fie făcute în particular. Preșcolarul ar folosi, probabil, un limbaj mai ambiguu pentru a comunica ce anume a greşit un alt preșcolar, în loc să abordeze ·problema în mod direct. Într-o cultură slab contextuală, preșcolarul dă vina direct și explicit pe „cel vinovat” pentru a da exemplu concret, în grupa la care se desfășoară acivitățile instructiv-educative. Tipurile de comunicare din diferite culturi, cel mai des folosite, sunt jargonul, argoul, gesturile, idiomurile, care diferă de la o societate la alta, de la un grup la altul și de la un copil la altul.

Cultural differences particularly influence the interactions between children: individualism, collectivism, weak contextual cultures and strongly contextual cultures, avoidance of uncertainty, and codes of cultural communication. The individualistic or collectivist character of a culture can influence the communicative behavior in several ways. The language of preschoolers in various parts of the world differs in its direct and explicit character. Poor contextual culture is a culture in which verbal communication should be explicit. Strong contextual culture is a culture in which verbal communication is often ambiguous, and meanings are inferred from contextual cues such as tone of voice, facial expressions, gestures, facial expressions. In a highly contextual culture, criticisms tend to be made in private. The preschooler would probably use more ambiguous language to communicate what another preschooler had done wrong, instead of addressing the problem directly. In a weakly contextual culture, the preschooler directly and explicitly blames the “guilty one” in order to give a concrete example, in the group where the instructive-educational activities take place. The most commonly used types of communication in different cultures are jargon, slang, gestures, idioms that differ from one society to another, from one group to another and from one child to another.