Podişul Moldovei de Nord, în partea de vest a căruia este amplasată aşezarea cu mai multe niveluri de locuire Trinca „Izvorul lui Luca”, în epoca bronzului reprezenta spaţiul nemijlocit limitrof ariei culturilor cu ceramică ornamentată cu şnur, răspândite în perioada timpurie a epocii în Europa Centrală, inclusiv, partea de vest a zonei de silvostepă a Ucrainei. În perioadele următoare – mijlocie şi târzie, constituia deja periferia de sud-vest a culturilor Komarov şi, respectiv, Belogrudovka. În comunicarea dată ne vom referi asupra vestigiilor atribuite orizonturilor din epoca bronzului (convenţional desemnate „post-Gordineşti” – Belogrudovka). Menţionăm, că complexe arheologice închise, datate cu epoca bronzului lipsesc, vestigiile fiind descoperite exclusiv în straturile de săpătură şi în umplutura construcţiilor adâncite aparţinând nivelelor cultural-cronologice mai târzii. Printre acestea, se identifică o colecţie de material ceramic (circa 600 fr.) şi o serie de piese de inventar lucrate din diverse materii prime: silex, piatră şi os (respectiv, vârfuri de săgeată, cuţite cu spatele curb, măciuci, catarame ş.a.), care cu certitudine aparţin epocii bronzului. Unele dintre acestea pot fi atribuite unor orizonturi cultural-cronologice concrete, cunoscute deja în zona Platoului Moldovei de Nord şi regiunile vecine – cultura ceramicii ornamentate cu şnur (Iamnaia), cultura Katakombelor (?), grupul cultural Edineţ (?), cultura ceramicii cu mai multe brâie în relief (Mnogovalikovaia), Komarov şi Belogrudovka, ultimul, fiind deja parţial sincron structurilor hallstattiene timpurii.